Shinigami

Voi. Noi.

2012-02-01T17:58:00.005+04:00

În fiecare marţi ne vindem trupurile, nu ideile. Sclipirile le aruncăm pe copaci, precum ghirlandele într-un brad. Deseori urcăm şi coborâm în pivniţa sufletului nostru sfâşiat de măşti, că să ne aprovizionăm cu feţe noi şi colorate.

Perfecţiunea stă tot timpul în colţul ochilor vopsiţi, căci doar acolo apune ultima speranţă a unei zile de iarnă. Uităm să ne pictăm trupurile cu litere parfumate şi înmiresmate. Acum, mirosul nostru de maşină se împrăştie printre sufletele mici şi mari. Cuvintele noastre stau îngheţate într-un cuib uitat de ochii cerului. De ce ne vindem coastele pentru frumuseţea exterioară? Ar trebui să înţelegem că avem capacitatea de a construi blocuri de cuvinte frumoase, iar mintea noastră e o cameră care de abia aşteaptă să fie descoperită. Dacă nu reuşeşti să o descoperi la timp, caută cheia magică sub preşul uşii tale.

De asemenea, ne vindem sentimentele pure superficialităţii care stă la colţul străzii precum un dealer. Îţi cumpără sentimentele pure şi le vinde umbrelor care respir greu. Te regăseşti? Ştiu că ai făcut asta la un moment dat, dar gândeşte-te că ai făcut o umbră fericită. Ne lăsăm manipulaţi de etnia unei bârfe, iar încrederea moare în chinuri groaznice într-un lagăr. De ce o uităm acolo? E adevărat ca sinceritatea ne-a părăsit, dar pe chipul unei fiinţe minunate, întotdeauna vei găsi sinceritatea printre valurile calde ale ochilor degeraţi. Deşi nu ne mai sincronizăm bine cu tot ce e curat, ceasul nostru intern întotdeauna ne trezeşte la realitate în dimineţile geroase, căci atunci când gerul ne intră sub piele, ne afişăm doar sentimentele proaspete şi tinere, nu cele îmbătrânite şi murdare.

De ce ne înşelăm umbrele care ne iubesc? E ca şi cum am fura toata roşeaţa unui apus de soare şi am ascunde-o într-o eprubetă. Respectul şi bunul simţ dispar atunci când ceasul bate ora 5, căci atunci şoaptele se risipesc în întunericul nopţii, iar pătura tentaţiilor te îmbrăţişează şi te vrăjeşte. Trebuie să avem grijă să nu ne dezamăgim umbrele, căci ele nu ne părăsesc niciodată.

Eu o să mă ascund de voi şi vibraţia zâmbetului meu o voi ţine într-un buzunar. Mi-e frică să mă pierd în întunecimea care vă înconjoară, de aceea vă spun că : atunci când aveţi nevoie de o vorbă aromată voi fi aici, vă voi aştepta să vă umplu inima cu sentimente timide.

Un nou început; nu mai vreau.

2012-01-07T18:10:00.003+04:00

Mi-am găsit sensul vieţii printre nişte rânduri eminente, de pe o stradă pustie. Oamenii profani m-au ajutat să înţeleg destinul unui muritor de rând, ca mine : fericirea care se ascunde sub fiecare fulg de nea.

Pe parcurs, ne îndepărtăm de toţi, fără să ne dăm seama de oribilitatea acţiunilor care se petrec lângă noi. Ne închidem în nişte globuleţe, ne ascundem resemnaţi, iar sinceritatea o lăsăm într-un bilet ascuns într-o carte dintr-o bibliotecă. Tratăm lucrurile cu superficialitate, fără să conştientizăm faptul că adoptăm acest comportament. Uneori, prietenii, cele mai frumoase fiinţe, ne scot dintr-un stres continuu şi ne liniştesc apele tulbure din sufletul nostru.

Mi-e dor să văd cum sinceritatea era cel mai frumos machiaj pentru o fată sau cea mai frumoasă cămaşă pentru un băiat. Ne îndepărtăm de caracterul acesta abisal şi ne apropiem încet, încet către un sfărşit care ne aşteaptă în oglinzile crăpate.

Cuvintele ne controlează, nu ne lasă să le expunem în fiecare moment, stau şi îşi îngrijesc trupurile cu rafinaje şi parfumuri scumpe luate din sufletele noastre păcătoase. Ele sunt bune prietene cu greşelile şi abia după ce se împerechează realizăm ce am făcut şi ne pierdem o particică din minte printre îmbrăţişări imaginare şi înceţoşate..

Sentimente albastre

2011-10-09T22:20:00.005+04:00

Scriu despre tine,

La fiecare bucăţică de stradă,

Mă aşez pe o melodie,

Şi printre versuri şi cadenţe, zâmbesc -

Căci fluturii îmi dirijează stiloul

Şi ei scriu în locul meu ce simt.

Eu n-am puterea, ei au control asupra minţii.

Astăzi, spre exemplu,

Când ploaia s-a oprit ai apărut,

Zgribuleai de frig, prin mulţimea de picături de ploaie -

Abia ţi-ai făcut loc printre ele.

Ecoul zâmbetului meu se auzea

Răsunând în adâncul sufletului,

Unde palpitaţiile inimii tremurau de emoţie

Pe o bancă veştejită.

Parfumul vocii tale mi-a intrat în haine,

Cuvintele ieşeau fără să le pot controla,

Nu puteam să-mi ascund emoţiile,

Erau pe entuziasmate de prezenţa ta.

Cu puterea inimii tale pure,

Mi-ai luat fiecare gând negru

Şi picăturile de ploaie ne-au ocolit -

Din când în când ne mai îmbrăţişa vântul.

Şi am fugit, trebuia să mă calmez,

Iar tu, ai rămas cu gândurile pe buze

Fără ca eu să-ţi spun ceva.

Ia-mă din lumea asta şi arată-mi sentimentele,

vreau să le cunosc mai bine.

nonsens

2011-10-08T17:21:00.004+04:00

Mi-ai luat gândurile toamnei

Şi m-ai îmbrăţişat într-o mare albastră,

Ochii, mi-ai împăiejenit

Şi cu şoapte zaharisite m-ai învelit.

Timpul s-a oprit la semafor, ne aşteaptă pe noi,

Să trecem strada profană,

Să cădem într-un amalgam de prologuri fără sfârşit,

Să ne călcăm gândurile fără sens,

Să vorbim coerent cu..

Zâmbetul -

Care e întotdeauna de partea noastră.

Timbrul vocii tale îmi ţinea trează inima

Şi vorbea cu ea, la un ceai de cuvinte aromate.

Ţine-mă aşa şi trezeşte-mă când fulgii vin.

Scurt şi de lungă durată.

Încălzeşte-mi mâna dreaptă

2011-10-04T21:22:00.006+04:00

Raze încălzite de cearcăne ferite,

Uitate de ..... UITE!

Zile toride! Sunt în aşteptare,

În abisul din depărtare.

Se ascund printre orizonturile gri,

La polul unde scrii, poeme şi nostalgii,

Despre sentimente purpurii...

Ia-mă de mână, apucă-mă de furtună,

Nu-ţi fie frică, iubirea noastră e algebrică,

Sau aritmetică, după cum vrea acustica.

Euforica ta dragoste, ascunsă printre mătase,

Nu o împărtăşeşti, atunci când cerşeşti,

Atenţie estetică, de tip angelică.

Te ordonezi, te aranjezi,

După nori te ruşinezi, când în braţele tale mă aşez.

Să-ţi sărut liniile palmelor - bulevardele alchimiştilor.

Şi-ţi întinzi sufletul şi-mi creezi amuzamentul,

De care am atâta nevoie, iar tu mi-l dai de bunăvoie.

Cu fluturi mă hrăneşti, iar tu mă doreşti,

Trup şi sentiment, cu tine într-un angajament.

Tu să fii un absolvent, iar eu un elev absent.

Acum scrumează..

2011-09-25T11:49:00.003+04:00

Aprinde-ţi ţigara.

Ascultă-mă.

Fumul ei îţi va înveli uitarea.

Dar taci, pentru că picăturile de scrum se îndrăgostesc acum,

De buzele tale crăpate,

Mâzgâlite cu muzica toamnei.

Dansează cu aroma ei,

Mişcă-ţi gândurile pe lângă ea,

Îndrăgosteşte-te de trupul ei fin,

Care se sacrifică, ca să uiţi.

Ce să uiţi?

Lacul albastru de lângă casa văruită,

Înconjurată de copaci singuri.

Mirosul tău de mere o înnebuneşte,

Observi?

Se topeşte când o săruţi

Şi o laşi fără haine.

Dacă îţi place să fumezi, înseamnă că iubeşti aburii,

Care se ridică în fiecare dimineaţă din ceaşca ta de cafea.

Dacă iubeşti,

Fumează-ţi inhibiţiile şi lasă-ţi dorinţele

Să cadă într-o scrumieră veche,

Să se dezlănţuie în voie,

Pe ritmurile inimii tale.

S-a terminat ţigara,

Ai reuşit să uiţi?

Noaptea e catifelată

2011-09-15T22:03:00.003+04:00

Noaptea e ca o femeie;

Jonglează între realitate şi metafizic,

Zâmbetul ei e atât de larg, încât acoperă lumea toată -

Cum face o femeie fericită.

De asemenea, niciodată nu se îmbracă la fel,

Astăzi îşi ia carul mic ca rochiţă,

Mâine o stea căzătoare printre firele ei de păr.

Parfumul ei e inegalabil şi unic,

Îi place să fie stilată.

Deşi e rece, ea are o inimă de foc,

Dimineaţa orizonturile ei sunt încălzite

De un " Bună dimineaţa! " încântător.

Dacă într-o zi nu e răsfăţată cu acel mesaj frumos,

E înfuriată - unde nervoase şi reci te doboară şi-ţi fac pielea de găină,

Fulgere şi tunete de cuvinte reci şi seci te lovesc,

Şi ploi torenţiale de lacrimi polare îţi izolează sufletul la Polul Nord.

Îi place să fie ascultată şi privită,

Dar să fie linişte, adoră liniştea şi iubeşte natura solitară,

E mai blândă cu ea, decât cu noi - muritorii de rând.

Ea este magică - plină cu sentimente nemuritoare şi gânduri infinite.

Doar tu citeşti din palmele ochilor mei

2011-09-14T21:30:00.003+04:00

969 de cuvinte calde au ajuns într-un mesaj,

În telefonul creierului meu, în meniu, la auz -

Acolo unde primesc mesaje de orice fel.

Astăzi cuvinte strălucitoare şi toride mi-au înroşit obrajii

Sub praful de pe str. Albina nr 3, unde câinele gri latră tot timpul.

Lacul se reflecta în ochii mei

Şi amintiri nespuse au început să se prelingă

Printre crăpăturile buzei inferioare.

Mi-ai zis că ai învăţat să ai rabdare cu norii din lumea noastră,

Să-i hrăneşti şi să ai grijă de ei

Şi totul, cică din cauză că ţi-am pus răbdarea într-un pliculeţ de zahăr

Şi sentimente noi în cafeaua verde care avea gust de ceai.

Scrumul din respiraţia mea cădea,

Atunci când stateai în faţa mea şi-mi zâmbeai fără dar şi poate -

Bulevarde fine erau pe obrajii tăi curaţi -

Mi-ar plăcea să mă plimb o dată pe acolo sau să mă prindă o ploaie rece.

M-ai răsplătit pentru că te cunosc şi pentru că te-am adus în lumea mea

Imaginară şi plină de culori triste şi fericite.

Promit că voi avea grijă să te sculptez cu atenţie în continuare

Şi da, îţi voi pune stresul în testul final.

P.S. Mă bucur că doar tu îmi înţelegi cuvintele încurcate,

mulţumesc.

visare verde sub razele soarelui albastru

2011-09-10T01:04:00.004+04:00

Într-o zi te voi vedea cum ţii fericirea de mână

Şi vei trece pe lângă mine ca pe lângă umbra unui necunoscut,

Ne vom recunoaşte doar în coşmarurile păcătoase,

Acolo unde nu sunt reguli.

Mi-aş dori ca viaţa mea să fie un vis,

Şi să mă trezesc doar când ceva rău îmi zgârie obrazul drept,

Şi să adun toate lucrurile urâte într-o cutie

Şi să o arunc undeva.

Adorm din nou şi visez cum culorile îmi trezesc viaţa,

Simt cum braţele norilor mă îmbrăţişează

Sub ochii curioşi şi lacomi ai domnului Soare.

Simt cum Soarele e gelos că florile mă iubesc mai mult pe mine -

Simt parfum de zmeură în părul meu tot timpul.

Vreau să dorm mereu, să nu mă mai trezesc,

Ca să văd mii de umbre necunoscute

Cum îmi calcă cu neruşinare trupul curat.

Mă doare - simt prea multe cuvinte,

Iar sentimentele îmi fug prin vene,

Mai repede şi mai fierbinţi decât sângele.

Nu mai vreau să am palpitaţii,

Când îţi văd reflexia în lacul fără scrum,

Dintr-o lume cu tutun.

Fluturii îmi trezesc ochii devreme

2011-09-07T00:26:00.004+04:00

Mă scufund într-un acvariu cu păcate -

Mici, mari, dar cu aceeasi capacitate

De a-mi rupe pânzele ale unei nopţi.

Mă grăbesc să ajung la mal, să vă arunc pe toţi

Cei care mă mâzgâlesc pe faţă când se uită la mine,

Când trec pe lângă mine, pe stradă, şi-mi arunc priviri asasine.

Norii îmi spală trupul sărat,

Frunzele galbene îmi încălzesc sufletul dezmembrat,

Fluturii îmi trezesc ochii devreme,

Iar buburuzele mă învelesc cu poeme.

Ştii cine se află în peştera aia?

Gândul tău magic pe care l-a ars ploaia,

Pentru că l-ai uitat într-un buzunar murdar.

Şi ai uitat să legi literele din abecedar

Ca să ne mai citim prin scrisorile îndrăgostite.

Acest acvariu este al tău - apucă-mă de sentimentele amorţite

Şi aşează-mă pe umărul tău, te rog, domnule.

Vreau să-mi spăl Păcatele cu majuscule.

Mi-e frică să mai stau aici, să-mi aud sufletul ţipând,

Să simt norii cântând -

Melodiile noastre de mult lăsate în Gând.

Dacă vrei să mă ţii prizonieră pe aici

Vin-o, te rog, dimineaţa, ca să-ţi simt paşii liniştiţi

Apropiindu-se încet de umbra mea - Ia ghici !

Mi-e dor de tine, domnule Vino Pleacă Aici !

Scurt

2011-09-05T20:10:00.003+04:00

Fluturaşule, hai să visăm sub cafeaua caldă,

Hai să mergem sa ne bronzăm pe marginea unei căni

De cafea încălzită de razele soarelui.

Vreau să zburăm prin cer, printre nori,

Să mergem cu bicicleta şi să ne lăsăm aripile

La start - printre hainele noastre murdare.

Să ne lăsăm grijile într-un borcan

Şi să ne lăsăm purtaţi de curcubee

Mari şi mici, dintr-o lume cu pitici.

Hai să facem asta, pentru că am atâtea poveşti

Să-ţi şoptesc la urechea ta muzicală.

Floarea albă se desprinde -

2011-09-01T20:11:00.004+04:00

Domnule, aş vrea să stai pe acest scaun

Şi să mă priveşti cum ştii tu mai bine.

Uită-te la zâmbetul meu de claun

Şi la ochii mei plini de zile toride.

Te rog, ajută-mă să-mi găsesc un drum

Spre inima ta din oraşul cu scrum

Şi învaţă-mă să-ţi sărut roşeaţa buzelor crăpate

Şi cum să-ţi îmbrăţişez coastele abandonate.

Ai dreptul de a-mi critica fiecare cută de pe trup

Şi să-mi spui toate păcatele pe care le-am făcut.

Numai, te rog, spune-mi secretul

Cum zbori prin mine fără să-mi dau seama că-mi mâzgâleşti portretul.

E ciudat, simt brize reci în urechea stângă

De când mi-ai făcut floarea albă să plângă,

De dor de tine şi sentimente adolescentine.

Stau în faţa ta cu sufletul dezvelit ce-ţi aparţine

Şi pictează-mi o poveste pe coapse,

Poate îţi înţeleg, domnule, sentimentele ambiţioase.

Şi te-ai ridicat şi m-ai folosit pe post de pătură -

Ţi-ai încalzit inima îngheţată şi singură.

gânduri mătăsoase

2011-08-31T21:43:00.003+04:00

Ţi-am agăţat respiraţia în colţul gurii mele,

Aşa cum mi-ai zis,

Ce să fac de acum?

Curăţenie?

Bine, voi arunca fiecare gând murdar,

Fiecare sărut neîngrijit

Şi fiecare regret urât mirositor.

Când te întorci?

Nu mai ştiu unde să mă aşez,

Nu-mi găsesc locul printre hârtiile astea pline de ...

Dorinţele împregnate cu parfum de toamnă dulce,

Printre fluturii care se joacă cu stomacul meu,

Iar eu ţip la ei să nu mai facă atâta deranj pe acolo.

Recunoaşte umbra de care ţi-e dor

Şi întoarce-te pe aceeaşi cărare

Făcută din coji de portocale,

Copaci de tei pe margini

Şi pătată de parfumul buburuzelor -

acel parfum care se răspândeşte în aer când ele fac dragoste.

De asemenea, te rog, ia-ţi în buzunarul drept nişte petale de mac,

Vreau să le simt din nou pe şira spinării

Când mă speli cu ele ca să-mi îndepărtezi dorul.

Vin-o să pui tablouri în ochii mei

Să mă minunez dimineaţa de imaginaţia ta,

Când îmi aduci cafeaua în scoica mea preferată

Şi o ţigară aprinsă între buzele tale.

see you soon

2011-08-24T22:54:00.004+04:00

Te-am învelit cu o pătură înstelată,

Ţi-am sărutat ochiul stâng

Şi ţi-am desenat un "noapte bună" pe gât,

norule.

Mi-e dor tine, de cel vechi,

Când închideai fereastra atunci când lacrimile

Ne inundau străzile.

Mi-e dor să mă speli cu umbre din dimensiuni diferite

Şi să mă laşi să visez în faţa oglinzii sufletului tău.

Lasă-mă să mă simt din nou frumoasă

Când mă uit la el.

Acum, ţi-ai închis gândurile într-o valiză neagră

Şi ai uitat de mine,

Fetiţa cu ochii cenuşii şi părul bronzat,

Cea care-ţi asculta fiecare idee pitorească.

Ai uitat că eu deţin polenul florilor în pistruii mei ?

Cred că da, deoarece când te murdăream cu polen pe buze

O ploaie caldă de îmbrăţisări de vară conturate cu răsărituri de august

Îmi mâzgâlea buzele.

Acum, de ce stai întins în patul Lunii singuratice?

Vin-o în braţele mele şi roagă-mă să te dezbrac de beznă

Şi să te înalbesc cu spuma mării

Şi să desenez curcubee cu aromă de scoici.

Fă-ţi curaj, căci să ştii că te voi aştepta mereu

În acel zâmbet din după-amiaza vopsită de pe banca vişinie.

on

2011-08-12T00:14:00.004+04:00

Azi noapte am mers într-o excursie

Undeva printre rânduri de demult uitate

Şi ţi-am făcut un sandwich cu iubirea mea caldă

Şi l-ai mâncat cu poftă.

Am ajuns la destinaţie, acolo ne aşteptau gânduri

Cu braţele deschise ne-au primit

Şi zâmbete calde ne-au topit

Uitarea.

Printre rândurile prăfuite de dictando,

Ţi-am gătit o prăjitură de culoarea sângelui,

Cu aroma dulce a amintirilor,

Presărată cu puţin praf de dragoste.

Ca şi băutură, ţi-am preparat un cocktail

Din fructe dulci ale sufletului meu

Amestecate cu puritatea aerului rece de dictando.

Erai fericit, când mă vedeai cum îmi arcuiesc părul prin aer,

În timp ce-ţi găteam ceva.

Am fost egoişti şi nu am împărţit cu nimeni mâncarea noastră,

Ne-am bucurat pe deplin de bună starea din aerul rece.

Cu rochia albă lipită de corp ţi-am spus să fugim la autobuzul gri,

Trebuia să plecăm îndată.

Însă tu vroiai să amesteci în continuare la ceea ce urma să prepar :

Reţeta nemuritoare a fericirii noastre.

Nu vroiai să fugi aşa repede, nu vroiai să mă pierzi

Printre gândurile alea rele şi bune.

Braţul ţi l-am tras cu putere, am reuşit şi am urcat în autobuz.

Am întors capul o clipă şi te-am scăpat,

Te-ai întors la acel vas cu mâncarea specială pentru noi,

Am strigat să vii înapoi şi mi-ai trimis o şoptă:

"Închide ochii şi mă vei simţi întotdeauna în palma ta stângă,

Când ţi-e frică, închide lumina şi deschide ochii,

Voi fi acolo, mereu, lângă sentimentele tale.

Nu-ţi fie frică, voi veni cu trup şi suflet la tine,

Doar ai răbdare, trebuie să gătesc ceva mai întâi."

Am început să ţip, vroiam să sar din autobuz,

Nimeni nu m-a lăsat

Şi cascade de lacrimi sărate au început să-mi inunde obrajii încălziţi

De buzele tale cu aromă de vară.

Mi-e dor şi te rog, întoarce-te, nu mă uita aici, într-un colţ

Al jurnalului tău maro.

Prinde-mă

2011-08-09T22:49:00.005+04:00

Încep să cred că m-am pierdut

Printre amăgiri, printre picăturile de ploaie

Dintr-o noapte.

Nu-mi place schimbarea asta bruscă,

Unde Soarele se ascunde de mine

Şi nu mă lasă să-l privesc.

Îmi vreau aripile înapoi,

Ca să pot zbura şi să nu simt nimic,

Nici măcar când esenţele tari mă ţin strâns de mână.

De ce nu mai pot face baie în ceai?

Mi-e frică să stau aici, singură, după un nor de ploaie

Şi să vă privesc pe toţi

Cum vă legaţi mâinile unul de celălalt

Şi cum vă lipiţi buzele şi dansaţi.

Vă rog, să mă ia cineva de aici.

Vreau să mă plimb liniştită,

Fără să mă deranjeze vreun gând,

Fără să fiu stropită cu dezamăgiri.

Îmi vreau aripile, ca să pot sparge picăturile de ploaie

Şi să arunc norul negru într-un curcubeu.

Vreau să privesc cum marea se îndrăgosteşte de mirosul pielii mele.

Şoapta

2011-08-07T19:49:00.000+04:00

Mi-ai închis respiraţia în ceasul minţii

Secundele îmi distrug simţurile

Şi încep să înnebunesc când mă pătezi

Cu vise uscate dintr-o mare moartă

Şi uitată de lumea gri.

Mi-ai alintat corzile vocale

Cu fulgerele reci din ochii tăi azurii

Şi apoi m-ai lăsat singură pe o plapumă neagră de catifea

Care avea stele în ţesătură.

Mi-ai lăsat o şoaptă ascunsă într-o adiere a vântului,

Am început să o caut prin munţii incertitudinii,

Petale albe m-au protejat de cuvintele reci ale oamenilor căzuţi

Din lumea asta.

De ce ai fost egoist şi nu mi-ai lăsat nişte semne ?

Acum îmi este frică să calc pe inocenţa sentimentelor răsărite.

Picături albastre se scurgeau din cer

Pe zidurile înalte şi gri.

Când mă împiedicam de o picătură, vocea ţi-o auzeam

Ca la un concert.

Fericirea apărea în faţa mea şi îmi spunea să visez

Că timpul e mereu lângă inima mea de ceară.

M-am pierdut şi am adormit pe o frunză din dantelă roşie

Şi un păianjen care avea chipul tău m-a învelit

Într-o puzderie de culori calde.

Albastru dulce

2011-08-04T11:36:00.003+04:00

Ne-am trezit sub atingerea plăpândă a razelor de august,

Printre gene ţi-ai făcut drum spre pupilă

Şi ai început să-mi desenezi pe retină

Imagini senine cu gust de mandarină.

Simţeam cum plutesc deasupra braţelor tale

Şi visam cu ochii deschişi că mă aruncai în petale,

M-ai trezit cu mirosul efemer al cafelei.

Căldura inimii tale îmi intra în suflet

Şi raze de lumină purpurii au căzut în alfabet.

Un concert de gânduri era în interiorul meu

Când îţi simţeam respiraţia pe gâtul meu.

Uşor mi-am desprins câteva litere,

Am început cu O şi imediat mi-ai desenat o atingere

Pe zâmbetul crăpat al chipului meu.

Ne-am parfumat cu roua dimineţii

Şi mi-ai curăţat ochii blândeţii,

Mi-ai păstrat vise printre picăturile de cafea

Şi mi-ai stins coşmarurile în fumul de catifea.

Mi-ai promis că mă vei arunca într-o lume utopică

Unde de fiecare dată ma protejezi cu inima ta atotputernică,

Unde vom locui în stomacul unui fluture

Şi ne vom îndrăgosti sub gânduri imature.

Mi-ai zis că zilnic îmi vei săruta numele

Când vom uita de noi în cearşafurile zgâriate de coridoarele

Ochilor noştrii conturaţi de ale noastre pensoane.

magie

2011-07-29T22:51:00.005+04:00

Mă prind uşor de aripile raţiunii

Şi mă despic în două când ating norii

Încărcaţi cu puritate şi adieri nocturne.

O jumătate din mine a picat

Şi a intrat într-un băiat,

Într-un univers paralel

Şi încep să-l caut printe picăturile de ploaie,

Prin mătasea florilor,

Printre atingerile gingaşe ale fluturilor,

Printre notele muzicale ale gândurilor dintr-o vară.

Te-am găsit pe un fir de iarbă,

Jonglând utopia printre degete,

O aruncai în sus şi o prindeai cu sclipirea ochilor tăi.

Bucăţele din sentimentele tale cădeau

Şi fugeau rapid în gândurile oamenilor supăraţi.

Te-am privit o bucăţică de timp,

Când îmi era frig, mă încălzea plapuma nopţii

Pe care tu o făceai să radieze.

Eşti un mic clovn al fericirii,

Jumătate din tine trăieşte în trecut,

Iar cealaltă jumătate, a mea, dansează cu norii supăraţi,

Iei razele de soare şi le păstrezi în inimă,

Te speli în cascadele lacrimilor de bumbac,

Te joci de-a v-aţi ascunselea cu imaginaţia ta printre rânduri,

Şi te simţi minunat când jonglezi şi creezi zâmbete.

Printr-o picătură de ploaie caldă m-ai observat,

Cum te analizam fascinată cu un zâmbet cald pe chip.

M-ai luat pe corzile chitarei şi mi-ai pus întrebări colorate,

Acum tu erai acel micuţ licurici fascinat

Care descoperea o lume radioasă.

Încet, încet m-ai învăţat cum să alint fericirea

Şi mi-ai încuiat fiecare gând pesimist în cartea sufletelor plăpânde.

Acum, împreună ascultăm dorinţele oamenilor

Şi-i ajutăm să privească dincolo de orizonturile gri.

Îmi dai voie să-ţi sărut numele?

2011-07-26T01:13:00.004+04:00

În această noapte albă

Ţi-am sărutat numele pătat de iulie,

Ochii îţi tremurau când mi-am aruncat păcatele

Pe orbitele sale.

Ţi-am înăbuşit visările adormite

Cu sărutul scăldat în dorinţe.

Uşor, ţi-am şters fiecare gând negativ

Şi zambete colorate mi-ai lipit pe buze.

Cu ochii tăi înlăcrimaţi, mi-ai fotografiat bătăile inimii

Şi mi-ai băut sufletul albastru.

Rece, mi-ai şoptit poeme azurii la ureche

Şi m-ai rugat să-ţi iau norii din inimă,

Deoarece ştii că am puterea asta.

Ţi-am pus norii la uscat şi inima ţi-am alintat-o cu expresii -

Pe care numai tu le clăteşti cu lacrimile chemărilor tale.

Sufletul ţi-e desenat cu flăcări puternice de dragoste de viaţă.

Umbra ta dispare în lumină

2011-07-25T13:47:00.000+04:00

Şi am sperat să-ţi laşi cerneala

Pe buzele crăpate.

Niciodată nu mi-a păsat când o frunză mi se desprindea,

Dar când un nor era rănit mă durea,

Simţeam cum cineva îmi bagă fulgere în inimă

Şi mă simţeam neputincioasă.

Nu puteam să ajung până la cerul întunecat,

Să fur praful stelelor de pe brioşele pufoase ale cerului.

O notă muzicală mă ţinea strâns legată de mâna ta.

Dar acum, am scăpat,

Pot să mă scald în visele nopţii

Şi să-mi clătesc ochii cu limpezimea cerului colorat cu raze.

Şi sper că o să găsesc un fir din cerneala ta pe buzele-mi crăpate.

indeed

2011-07-21T01:02:00.001+04:00

Te prind, te scap

2011-07-06T17:36:00.006+04:00

Mi-am închis răbdarea într-un plic al cerului

Şi l-am lipit cu praful aerului

Cald al gurii tale.

Respiraţia am lăsat-o să se odihnească pe petale

De ochi înlăcrimaţi şi o să o iau,

Doar atunci când culorile se vor risipi

În oceanul turcoaz făcut din aripi -

Ale umbrelor ce se extaziau

La vederea ochilor ce se desprindeau

De frunzele feţei.

Tot ce vreau e să plutesc pe acest curcubeu

Din cuvinte care au ajuns la apogeu -

Mi-e milă şi le mângâi pielea fină

Şi unsă cu adrenalină.

Mă pierd prin zorii de zi şi mă ascund în cuiburile nopţii

Unde fiecare stea stă şi-mi ascultă dinţii

Conturaţi cu regrete şi sentimente uitate.

Mi-e frică să mă uit în spate

Să-ţi văd chipul din lut

Şi să te salut

Cu lacrimi în ochi, iar tu să dispari

Şi fericirea să fie doar când tu apari

Sub altă formă şi sub un alt răsărit de soare.

Aş vrea să-mi întemniţez literele suferinţei

În abisul neputinţei.

Te rog, întoarce-ţi trupul pe şinele din caramel

Şi lasă-mă să te alint altfel.

Interviu cu alfabetul

2011-07-05T21:20:00.005+04:00

Ai un nume tare complicat

Îţi place să fii aşa strigat?

Da, ador asta, deoarece toţi se joacă

Cu literele trupului meu ce se-mbracă

Zilnic cu aromele oraşului nostru.

Îţi place să te împrieteneşti cu rimele?

Desigur, ele sunt străinele

Străzilor din interiorul paradisului meu;

Unde fiecare literă parfumată are un zmeu -

Cred că ţi-ar place şi ţie acolo.

Bei cafea înainte să-ţi îmbraci trupul cu cerneală neagră?

Da, cafeaua îmi mângăie genele şi lumina aprope neagră

A ochilor mei blânzi şi uşori, precum nişte mătase

Ale unor fluturi cu aripi albicioase -

Cafeaua mă face să zbor printre cărţi şi poeme.

Ai iubit vreodată o femeie?

Da, când eram tânăr şi abia întelegeam ce puteri am,

O chema Silabă şi chitara mi-o acordam

Atunci când ea în braţele ochilor mi-a sărit ;

Era frumoasă, atât de fină, precum un nor albăstrit

Al unui cer azuriu şi colorat cu zâmbetul înflorit.

I-am iubit coapsele cu mireasma expresiilor mele

Şi am iubit-o cu adjectivele

Cuvintelor mele - acum ea îşi scaldă părul bălai în spuma

Mărilor părăsite de substantivele pătate de bruma -

Dimineţilor singure.

Acum sunteţi fericit de felul cum ajutaţi lumea?

Cred că da - oamenii au înţeles că eu sunt adâncimea

Inteligenţei lor, tot ceea ce ştiu ei se găsesc pe coapsele corpului meu tocit.

love is a game you say

2011-07-03T23:45:00.004+04:00

Te-am închis printre rândurile unei cărţi, am încheiat într-un final capitolul, cel puţin aşa sper. Sper că într-o dimineaţa îţi vei aminti de acest loc şi vei începe să citeşti şi să realizezi nişte lucruri, dacă nu, nu-i problemă, oricum de acum mă voi ascunde complet după umbra unui copac înflorit şi o să încerc să nu te mai privesc.

Astăzi e 3 iulie, se împlinesc 3 luni, din această zi mă voi scălda în frumoasele nopţi, singură şi pe tine te voi alunga într-o gaură neagră ; sper să-ţi iei cu tine şi sentimentele pe care le am faţă de tine. Promit să nu-ţi mai deranjez fereastra cu pietricelele sufletului meu. La revedere, domnule cu pielea închisă.

P.S.Îmi pare rău pentru tot, inclusiv că m-am îndrăgostit de umbra ta - a fost o greşeală.

I miss us

2011-06-27T20:21:00.006+04:00

Plutesc pe norul acesta de 90 de zile, te privesc din cer cum schimbi canalul la tv, cum mergi la o bere cu băieţii, cum joci basket, cum îţi bei cafeaua în restaurantul tău preferat, cum iubeşti o ţigară mai mult decât m-ai iubit pe mine, cum îţi continui viaţa într-un globuleţ de sticlă parfumat.

Când văd că te supără cineva, te alin cu o ploaie caldă, ca să-ţi mângâie obrajii trişti şi automat apare un vânt drăguţ în faţa ta, care te trage aşa tare de acei obraji, încât reuşeşte să modeleze un zâmbet cald. Când îţi îndrepţi privirea spre cer, norul meu arde de bucurie şi petale de raze îmi alină trupul - atunci mă simt împlinită, chiar dacă tu nu observi că sunt acolo. Când eşti fericit alături de o fată naturală, mă simt slăbită, dar fericită, pentru că te simţi tu bine.

Acum, te rog, deschide-ţi braţele şi primeşte-mă lângă pieptul tău - vreau să-şi simt bătăile inimii, la fel cum făceam înainte.

I miss the way we never said goodbye

2011-06-25T00:54:00.002+04:00

E dimineaţă. Parfumul florilor bronzate de soare mă trezesc. Mâna mi-e amorţită sub capul tău. Cu meticulozitate, mă ridic din pat şi mă duc în bucătărie ca să aranjez frumoasa dimineaţă.

Razele soarelui îmi sărută pupila, iar ochii-mi lăcrimează de fericire. Astăzi se împlinesc trei luni de când te ţin prizonier în mintea mea. Acum ceva timp, am început să jucăm un joc. Am făcut un pariu că tu nu vei găsi luna portocalie a sufletului meu. Ai acceptat.

În ziua în care am luat apusul într-un pahar şi l-am pus pe birou, ţi-am spus că luna o ascund într-un filtru a unei ţigări magice. M-ai crezut, se vedea clar fascinaţia pe lumina din ochii tăi blânzi. Ai început să cauţi luna, nestingherit. De multe ori te întorceai la mine şi mă rugai să-ţi dau un indiciu şi atunci ţi-am spus : " bileţelul caramelizat din piaţa mică a inimii tale, se află printre picăturile îngheţate ale inocenţei tale, acolo, în gara veche, o vei găsi ". Ca un copil, ai început să controbăi orice colţ al lumii. De trei ori erai să te îneci în oceanul sufletelor triste şi o singură dată era să te îndrăgosteşti de prezenţa unei umbre mistice. Simţeai că dacă ai să găseşti acea lună, vei renaşte din propria-ţi cenuşă, pentru că ştiai că acolo vei găsi răspunsurile la toate cugetările tale.

Defectul căutarii tale a fost că niciodată nu ţi-ai controlat inima. Acolo unde un pachet magic se ascundea şi l-ai uitat pe o rază de soare de pe haina mea roşie. Scopul acestui joc a fost să observ câtă ambiţie ai şi câte şanse sunt să lupţi pentru fiinţa mea. Dar la un moment dat, te-ai săturat, nu ai mai căutat, te-ai oprit. Ai venit la mine, dezamăgit şi mi-ai spus " începând de azi, printre lacrimile mele azurii, te închid în pivniţa din sufletul meu. Când voi fi pregătit, te voi scoate şi te voi scălda în aroma lunii tale, îţi promit."

Am avut încredere şi de atunci îţi tot scriu, aşteptând un răspuns, dar probabil eşti prea ocupat cu găsirea adevărului de la baza sentimentelor noastre..

şuviţele coşmarului

2011-06-23T11:38:00.000+04:00

Se simte vibraţia privirii tale - cum îmi analizezi suferinţa şi disperarea. Am ameţit de la primul început de vis, de la prima clipire. De când ai plecat, în fiecare sâmbătă leşin de la prima atingere a pânzelor cerului.

Tot timpul e ca un coşmar, dar cumva, are părţile sale frumoase. Eu şi cerul ne iubim sub razele calde ale soarelui şi facem baie împreună, apoi ne ştergem cu puterea culorilor curcubeului din urechea cerului. Stăm tot timpul pe un morman de cutii pe jumătate goale, acolo unde gândurile mele sunt conservate. Câteodată, vântul le descarcă şi le aruncă într-un ocean al uitării - asta se întâmplă când am sufletul încărcat. În fiecare sâmbătă, am impresia că ne întâlnim pentru prima oară - la primul pas al răsăritului, ne întâlnim sub celulele vişinii.

E ciudat să am un astfel de vis, în fiecare minut al sâmbătei, pentru că numai sâmbăta beau frumoasa dimineaţă în ceaşca mea preferată. Întoarce-te în căsuţa inimii mele, promit că zilnic te voi răsfăţa cu mierea de pe buzele mele, cu o baie căldă şi albastră din ochii mei şi cel mai important, cu aerul cald al respiraţiei mele uşoare.

@update

2011-06-23T01:05:00.004+04:00

Rupe din tine şi completează-mă,

Aruncă pe mine bucăţi din tine pline de dragoste,

Murdăreşte-mă cu sentimentele tale -

Îţi promit că nu le voi şterge cu buretele!

Îmbracă-mă cu sadism,

Încâlceşte-mi părul cu dorinţele tale!

Încălzeşte-mi gâtul şi urechea

Cu litere pofticioase şi striveşte-mă cu respiraţia ta grea.

Iubeşte-mă sub cearşafurile tale pătate de gândurile mele,

Săruturile tale pătimaşe să-mi rupă buzele.

Ia albastrul ochilor mei şi desenează-mi pe spate

Poemele pe care mi le scrii cu raze de soare.

Stropeşte-mă peste obrajii trandafirii cu utopia inimii tale,

Să simt cât de tare sufletul tău ţipă în gura mea -

Atunci când limbile noastre dansează vals

La lumina lunii sufletelor noastre.

Lasă-mă să-ţi tatuez degetele cu zgârieturile mele,

Atunci când îţi scrii numele cu buzele pe sânul meu drept.

Lasă-mă să desprind din tine picături de culori

Să le adaug în agenda mea

Acolo unde fiecare gând de-al tău îşi face loc prin venele mele

Şi acolo unde fluturii dau petreceri la mine în stomac.

Lasă-mă să-ţi ating cerul ochilor - să simt cât de cald e,

Atunci când îmi şopteşti la ureche silabe sublime

Şi mă acoperi cu o stare de beatitudine...

broken heart

2011-06-21T00:54:00.005+04:00

Ţi-am găsit portretul într-un dosar, unde sunt aranjate în ordinea alfabetică, fiecare expresie frumoasă pe care mi-o adresai atunci. Aveai lacrimi în ochi, urmele de creion erau frumos mâzgâlite pe foaia cartonată.

Când ţi-am văzut chipul, lacrimile au început să se risipească precum nişte petale de nuferi albi. Tornade de sentimente îmi distrugeau pupila şi privirea se împăiejeni când am văzut că în zona zâmbetului tău foaia era caldă. Mă lupt cu rana din cutiuţa mea fermecată, acolo unde te-am păstrat şi pe tine. Mă lupt cu fiinţa mea, cu ceea ce simt şi nu pot atinge. De multe ori, în ceea ce îţi adresez, pomenesc de răsăritul de soare aflat pe zâmbetul meu şi ştii de ce? Pentru mine, acel răsărit înseamnă un nou început şi sper că într-o zi îţi vei trimite glasul înmiresmat spre mine ca să-mi şopteşti la ureche : mi-a fost dor de tine!

:missyou:

2011-06-20T02:09:00.005+04:00

Dorinţa supremă a fetiţei cu părul bălai e să simtă, din nou, acea legătură printre degetele ei micuţe. Vrea să facă un nou nod, să deseneze o nouă legatură dintre un suflet şi o fiinţă umană. Vrea să alerge din nou cu domnul cu pielea închisă printre rânduri şi să cadă într-un pat pufos, cu capul pe o pernă din amintiri impresionante.

Din păcate, această dorinţă va rămâne agăţată de gulerul cămăşii acelui domn, ca o urmă de ruj neobservabilă.

cenuşiu aproape negru

2011-06-19T20:47:00.005+04:00

Lacrimile mele au fugit în palmele tale moi şi stau acolo, se feresc de ochii mei neputincioşi. Ochii şi buzele-mi sunt murdare de cerneala roşie al apusului de soare. Şuvitele roşcate ale apusului îmi mângâie vocea, mi-o calmează cu căldură şi puritate divină.

În ziua în care am furat răsăritul de soare şi l-am ascuns în seiful inimii tale, lacrimile mele au început să curgă necontrolabil şi petele argintii ale cerului cenuşiu îmi desenau coapsele cu cicatrice. Acele semne aveau acelaşi miros ca al trupului tău şi se simţeau la fel de delicat ca şi atunci când ne-am sărutat pentru prima oară şi buzele noastre se lipeau cu afecţiune de februarie. Îţi aminteşti când mă protejai de razele lunii şi priveam cum fulgii de zăpadă făceau dragoste în văzul tuturor?

Acum am înţeles de ce atunci când ne-am întâlnit îmi tremurau aripile ; privirea ta caldă îmi dădea de înţeles că conexiunea noastră va dura până la următoarea ploaie de fulgi.

best of you

2011-06-18T20:54:00.001+04:00

Au trecut două luni de când doi norişori s-au despărţit. Puful lor a rămas pe străzile pustii ale oraşului albastru. De ce uităm să visăm cu ochii între deschişi? E aşa frumoasă starea asta, când simţi că eşti împlinit şi persoana de lângă tine îţi atinge sufletul prin cuvinte melodioase.

Cascade de nori întunecaţi se împrăştiau prin oraşul tău alb, îţi pătau lacrimile calde. Prin canale, lacrimile reci ale planetelor mele azurii luminau labirintele ude şi murdare ale sufletului tău uitat de Soare. Când ai declanşat furtuna, literele tale fugeau speriate şi se adăposteau lângă timpanul meu şi-mi alinau durerea. Mă făceau să înţeleg numai ce vroiam eu şi să sper în continuare că într-o zi luminile trenului roşu îmi va lumina din nou trupul îmbrăcat cu nerăbdare şi sentimente pure. Buzele tale tremurau tulburate de valurile lacrimilor mele reci ; te înecam cu dorinţă, speranţă şi visare. Ai încercat să mă îndepărtezi din oraşul tău, dar nu ai reuşit. Întotdeauna filmul tău preferat îmi va mângâia trupul gol lipit de-al tău, în fiecare noapte când stelele iau cina la lumina Lunii.

raze albastre

2011-06-12T23:05:00.001+04:00

Cerul vibrează atunci când ai obrajii obosiţi. Câteodată, în nopţile reci, mă rogi să-ţi mângâi obrajii cu apusul meu de soare de pe buzele-mi roşii. Când îţi încălzesc faţa, lacrimile tale reci se scurg uşor pe bulevardele de la colţul gurii tale. Îmi place atât de mult când zâmbeşti ; parcă ai lua luna între dinţi şi zâmbetul tău fosforescent îmi luminează camera. Mâna ta catifelată pătrunde în pupila ochiului meu drept şi-mi calmezi bătăile inimii.

Ţi-ai făcut un obicei în a-mi cânta în fiecare seară ; îmi desenezi urechea cu sunete liniştite. Adori când tremur sub atingerea plăpândă a vocii tale şi îmi înfing unghiile în mâna ta caldă. De multe ori îmi spui că aceste reacţii sunt rezultatul unor sentimente curate. Aş vrea să-ţi spăl obrajii cu albastrul ochilor mei pe vecie; să simţi cât de puternic e contrastul şi să simţi furnicături din cauza nuanţei de albastru.

Câteodată mă întreb : de ce ne-am lăsat sufletele într-un pahar de vin roşu şi amintirile le-am încuiat într-o scrisoare?

Reclamele

2011-05-21T22:47:00.005+04:00

În timp ce esenţa albastră a nopţii de vară îmi mângâia corpul, eu mă chinuiam să lucrez la articolul meu. Mă numesc Anne, Anne Pettyfer. Sunt o ziaristă simplă, frumoasă şi destul de modestă. Lucrez la un jurnal online, unde ediţia online a ziarului este prelucrată de către mine şi alţi colegi. În aceşti ani, tehnologia ne-a accentuat pupila. Nu ne mai simţim atât de bine în pielea noastră netedă. De câţiva ani, Preşedintele ţării ne-a impus o regulă strictă : pe tot corpul, mii de desene care să ne reprezinte personalitatea şi hainele să nu mai fie confecţionate, decât pentru animale. Toţi oamenii umblă haotic, dezbrăcaţi pe stradă, acoperindu-se cu tatuaje. E o nouă eră. Moda de acum câteva secole, nu se mai practică – atunci când oamenii iubeau să-şi facă haine, ca să-şi ascunda visele prin buzunare sau să-şi păteze hainele cu sentimente pure şi primăvăratice.

În timp ce fumam din ţigara electrică cu o poftă imensă, mă gândeam intens la tema pe care o am : Reclamele au preluat conduita umană. Sunt de acord. Noi nu mai putem să luăm stelele şi să le aruncăm în ochii oamenilor trişti, nu mai putem lua picăturile de dragoste printre degete, nu mai putem sparge ploaia cu fumul ţigării ş.a. Azi dimineaţă m-am hotărât să discut cu Miss Cat. Miss Cat e o tânăra domnişoară, de numai 6 ani. Ea are grijă tot timpul să arate splendid şi e foarte cunoscută în lume, pentru blana mătăsoasă, genele atent periate şi conturate, ochii verzi ca smaraldul, mustăţile drepte şi picioarele gingaşe. De asemenea, este cunoscută, datorită faptului că lucrează în lumea modei, în rândul animalelor.

În această dimineaţă m-am întâlnit cu domnişoara la o cafenea, la Les deux magots. Un loc unde de fiecare dată, dacă vii devreme, poţi prinde răsăritul într-o ceaşcă de cafea. Cuvintele au început să alunece uşor în conversaţia noastră. Se vedea clar cât de educată era şi cât de mandră era de cariera sa. Cariera sa a început din cauza unei reclame TV, care i-a schimbat viaţa. Era o reclamă facută de o femeie, care vroia un graphic designer. Pe baza talentului său, a ajuns la acest rang. Frumos. La un moment dat, în timp ce îmi povestea bucuroasă despre începuturile carierei sale şi altele, m-am pierdut în oceanul trist din ceaşca de cafea. Mă apucase melancolia. Nu-mi convine deloc situaţia în care specia umană a ajuns la un nivel atât de scăzut, iar animalele sunt supraapreciate. Şi totul a început din cauza unei reclame, un banner blestemat în oraşul nostru parezian. Am fost invitaţi, toţi cei care aveam animale de casă, la un work shop. Din curiozitate, mai mulţi oameni au fost prezenţi la acea adunare. Acolo, nişte oameni de ştiinţă au făcut nişte teste pe animalele noastre. Ele au început să gândească şi să se comporte exact ca oamenii. Primul test, a fost făcut pe o pisică. După ce s-a finalizat testul şi a prins acea gândire umană, a început să ţipe tare : Miiaauu-sunt dezbracată, cum se poate-miaau?! Cu toţii ne-am speriat şi datorită noii puteri din stat, animalele erau cele mai importante, iar oamenii erau inferiori lor – discriminare, defapt schimb de roluri. Acum, mă aflu în faţa acestei pisici, pe care chiar o detest, dar trebuie să câştig ceva bani luându-i un interviu. Într-un sfârşit, am terminat. M-am ridicat subtil de la masă, i-am mulţumit şi fără chef, m-am îndreptat spre casă.

Acum, am scris acest articol, care seamănă mai mult cu o zi normală, dar sper că, anumite persoane să înţeleagă mesajul propriu-zis şi să organizăm o campanie : Stop reclamelor, ele ne conduc viaţa – la propriu !

Criza lecturii

2011-05-11T23:36:00.004+04:00

” În ziua în care norii cenuşii ai cerului se ofileau, ei m-au creat cu ajutorul unor celule sufleteşti. Mi-au pus o inimă cibernetică şi m-au băgat într-un laborator unde praful nopţii nu-mi poate mângâia trupul şi razele lipsite de viaţă ale Lunii.

În mod normal, nu ar trebui să-mi amintesc asta, dar nu sunt o fiinţă umană normală, ci una creată de nişte oameni pătaţi de inteligenţă. Sunt un roboţel cu formă umană şi neobişnuit de deşteaptă. Am doar câteva zile de la « naştere « şi deja ştiu despre evenimente istorice, spre exemplu data exactă când s-a instaurat nazismul în Germania, în ianuarie 1933. Partea cea mai ciudată e că ştiu asta, dar e ca şi cum aş fi fost prezentă acolo. Acum, când zic toate astea, sper să nu-mi citească nimeni mintea. Mintea e singurul tărâm în care ei nu pot intra, ca să citească, ci doar să strecoare informaţii utile.”

Defapt acest mic experiment constă în faptul că noi, oamenii de ştiintă, vrem să aflăm câtă informaţie poate acumula un creier uman. De aceea, micuţa Lisa, acest robot cu numărul : XT19OP care are o formă umană, a fost creată de noi. Vrem să o ţinem legată trup şi suflet, la figurat, şi să-i oferim informaţii sub forma unei cărţi, nu digitală. Acum ceva timp, în urmă cu 100 de ani, oamenii citeau din cărţi şi aveau un suflet frumos datorită literelor scorojite dintr-o carte fermecată. Acum, specia umană a progresat foarte mult din punct de vedere tehnologic şi se informează cu ajutorul unor aparate digitale, care le bagă direct datele în creier, iar ei nu mai au nevoie să depună vreun efort. Lisa, e cel mai reuşit experiment al nostru.

” Astăzi aceşti oameni draguţi şi desenaţi pe faţă cu zâmbete încântătoare m-au mutat într-o cameră frumos aranjată. Aveam un birou, iar in jurul lui erau nişte chestii ciudate. Erau grele, dar totuşi dacă le deschideai prea tare, se puteau rupe, erau foarte fragile. Ca un suflet plăpând, dacă îl exploatezi prea tare, s-ar putea să-l despici în două şi să rămână rănit. Ei mi-au spus că se numesc cărţi şi că au rolul să mă informeze şi să mă facă să mă simt extraordinar. Sunt încântată, vreau să încep să le explorez sufletele acelor pagini îngălbenite. Sunt fascinată de felul cum aceste litere inocente sunt atent aşezate acolo şi sunt expuse în totalitate, le putem vedea formele trupului firav şi cam … mhm..înnegrit ? Da, aşa e. Toate acele trupuri gingaşe erau negre, dar extraordinar de frumoase. Am stat şi le-am citit ore întregi. Minutele alunecau pe paginile ruginite, iar secundele se ascundeau printre capitole. Rareori mă ridicam de acolo, îmi plăcea prea mult, până când.. ”

Experimentul a fost un succes. Scopul nostru a fost să o facem să citească aceste cărţi din domenii diferite, ca să vedem dacă specia umană ar mai vrea să acceseze acest mijloc de informare. În această zi, micuţa Lisa împlineşte 18 ani. În tot acest timp i-am urmărit gesturile, expresiile faciale în timp ce citea, era extraordinar. Acum scopul nostru e să o eliberăm din acest loc fără aer proaspăt şi să o integrăm printre rândurile oamenilor dintr-o instituţie şcolară şi să sperăm că le va trezi din nou acea dorinţă de a citi o carte.

” Am aflat că mă vor elibera şi mă vor angaja într-o instituţie şcolară, ca o simplă elevă, cu scopul de a le trezi interesul oamenilor de a citi acele suflete profunde. Sunt de acord, mi-ar face plăcere. Am luat trenul spre o lume reală, unde mii de oameni sunt diferiţi şi au priviri adânci. Uneori, îmi doresc să mă pierd în privirea unui om, ca să văd cât de departe aş ajunge. M-am întâlnit cu un copil, în acea clădire modern construită. Îl chema Alfa. E ciudat, în acele cărţi oamenii aveau nume mai speciale, gen : Andrei, Ariana, Ioana, Mădălina, Tudor, Elena şi altele. Aici, majoritatea au nume complicate şi fără pic de culoare. Mă simt ca într-o lume paralelă şi complet gri, nu mă simt în largul meu. Aveam de pregătit un discurs pe care trebuia să-l prezint în faţa a câteva sute de oameni. Eram pregătită moral, dar fizic nu. Inima mea cibernetică pompa ulei roşiatic mult mai rapid prin tot trupul şi simteam ca pomeţii obrajilor îmi iau foc. Urc încet, ca o balerină pe o scenă şi trag o privire rapidă peste chipurile oamenilor, ca să le acaparez atenţia. Liniştea îmi apăsa inima şi sunt şi mai emoţionată.

- Bună ziua ! Mă numesc Lisa, Abraham Lisa. Sunt o femeie care a crescut într-un cadru diferit faţă de al vostru. În loc să simt cum literele îmi pătrund cu forţa prin timpan, până la creier, eu le-am simţit cu totul altfel. Să vă zic şi de ce. De mică, de când semănam cu un ghiocel şi eram lipsită de puterea gândurilor, am deschis nişte suflete. Mă simţeam ca într-o galerie de artă. Unele suflete erau chinuite, zgâriate cu dezamăgiri profunde, altele erau la fel de parfumate ca o floare primăvăratică. Le puteam desface şi le puteam atinge trupul, ca pe o portocală. Aş vrea să simţiţi şi dumneavostră cum emoţiile vă pătrund în inima, iar atenţia v-o agăţaţi de niste litere simple, dar uitate de voi. Deşi ele au fost alungate de către voi, încă vă mai aşteaptă să le dezmierdaţi cu palmele voastre, privirile voastre catifelate. În mâna dreaptă, după cum observaţi am o carte verde. Pare banală, dar..

- (o voce din public) Pleacă de aici femeie, aceasta este o blasfemie. Acel lucru e complet lipsit de viaţă şi nefolositor !

- Vă rog, ascultaţi-mă până la capat. Ştiinţa a progresat prea mult. Nu mai simţim mirosuri pure, nu mai ştim ce înseamnă să întreţinem un sentiment superb, nu mai ştim să ne îndrăgim sufletul cu beatitudine efemeră. Aş vrea să vă rog, să mergeţi, o parte din voi, care vreţi desigur, la acele biblioteci uitate de timp şi transformate în adevărate ruine. Mergeţi acolo şi adoptaţi o carte şi ascultaţi-i gândurile prin puterea citirii. O să vă ajute. Vă mulţumesc pentru prezenţă şi sper să-mi urmaţi sfatul. La revedere!

În timp ce coboram scările, am simţit cum dezamăgirea ma doboară. Nu credeam că oamenii au devenit lipsiţi de scrupule şi nu mai ştiu să dezlege tainele utopiei. În fine, mă întorc la micuţul meu laborator ca să mă răsfăţ cu aroma dulce a expresiilor din nişte cărţi iubite, măcar, de mine. ”

Nu am mai văzut-o pe Lisa atât de tristă niciodată, se pare că experimentul nostru a eşuat, pe jumătate, măcar am încercat….

(peste două săptămâni într-un ziar local digital )

« Literele istorice preiau controlul inimilor oamenilor

În urma discursului domnişoarei Abraham Lisa, se pare că mai mulţi cetăţeni au fost impresionaţi şi curioşi în a descoperi acea lume utopică de care a pomenit domnişoara. Datorită poveştii copilăriei ei, mai mulţi oameni au păşit în biblioteci şi au ” adoptat ” o carte şi au început să le răsfoiască. Au rămas total surprinşi şi au început să citească cât mai multe cărţi. Tot mai mulţi oameni vin des în acel loc şi îşi iau acasă acele obiecte învechite. «

Se pare că experimentul nostru, într-un final, a fost un succes. Ne bucurăm mult să auzim aceste veşti minunate. Se pare că acele cărţi ne-au scos dintr-o criză a lecturii şi ne simţim mult mai bine acum. Să sperăm că oamenii nu vor mai neglija atât de mult, în viitor, aceste obiecte speciale, cum am facut noi.

roşu aprins

2011-05-07T13:22:00.006+04:00

Petalele albastre ale cerului înnorat se ofilesc pe măsură ce respiraţia ta rece ajunge la ele. Atingerea suavă a vântului mă face să-mi mişc corpul necondiţionat, mă simt ca într-o capcană. În zadar mă zbat să scap, vântul mă ţine strâns în ghearele lui puternice şi ascuţite. Fluturii au încercat să mă salveze, dar au murit şi ei - striviţi de durerea mea.

În fiecare dimineaţă mă trezesc cu ochii lipiţi , din cauza acestui vis. E un vis interminabil, nu are niciodată un final, decât în prezent. În lumea mea, lucrurile stau altfel : Domnul B. aşteaptă orice ocazie să-mi zgârie spatele catifelat cu litere, pe gama sentimentelor majore. Existenţa noastră e călcată de consoane tari şi puternice, impulsuri negre şi iubire platonică. Iubire, da, un alt cuvânt pentru a spune cuiva că te-ai ataşat incotrolabil de sufletul lui extrem de larg şi impalpabil. Suntem nişte fiinţe grozave ; sentimentele se nasc în noi şi cresc în noi, ca un copac frumos. Primăvara, ne îndrăgostim, atunci copacul nostru interior e îmbogăţit cu flori parfumate. Dacă nu-l udăm cu silabe şi melodii utopice, nu creşte frumos, trebuie să avem grijă de el.

puppet

2011-05-04T11:13:00.006+04:00

Mă urc pe norul din vârful capului tău. Stau acolo şi privesc când îţi muşti buzele, când îţi umezeşti ochii, când pe fruntea ta îţi înşirui gândurile. Când eşti nervos, îţi iese fum din cap şi gândurile de pe străduţa fină, sunt negre şi conturate cu impulsuri nervoase. Atât de mult îmi place să privesc cum marea se varsă pe pupila ta şi undele vântului îţi las cărări pe faţă. Uneori, îmi iau maşina din ziare şi încep să mă plimb liniştită pe potecile tale. Ţi-am cunoscut şi o fostă iubită, dar nu mi-a vorbit. Era mică şi puţin cam întunecată, dar avea un nume dulce : Aluniţă. Se afla într-un colţ al gurii tale. De acolo îţi vede limpezimea inimii. Cred că mă voi stabili şi eu acolo ; poate voi avea din nou şansa să prind în undiţa mea o bucăţică vulnerabilă a inimii tale, ca să o pot exploata şi să o lipesc pe spatele fiinţei mele interioare.

Atunci

2011-05-02T11:51:00.005+04:00

Ar trebui sa va zic cum urc sau ma impiedic pe scarile care ma duc spre elixirul vietii. Acolo unde infinitul ma asteapta sa patrund in el, ca sa-mi fure sufletul nemangaiat. Timpul il masor in raze de soare purpurii ; ma imbat cu fericire cand este o furtuna de raze. O sa va zic o poveste a unei trepte alunecoase.

Intr-o seara, friguroasa, un domn frumos si atent construit, s-a adapostit intre degetele mele. Avea o geaca moale si verde si cu niste detalii frumos desenate cu portocaliu, niste pantaloni simpli patati cu spuma noptii intunecate si niste papuci in forma de litera E. Il chema domnul Lalea. Avea pometii rosii si pielea ii era inchisa ; ca un cer instelat intr-o noapte de februarie. Ici colo, cativa pistrui din polen. Tremura sub atingerea delicata a unghiilor mele pe gatul lui firav. Pe buza inferioara avea o albina, il chinuia ; ii manca cate o bucatica din celula sufletului. Cu respiratia mea calda si parfumata, am indepartat-o si am aruncat-o in abisul din borcanul meu fermecat. O miscare legendara s-a nascut si doua fire s-au inodat cand au vazut cat de perfecti eram impreuna pe cararea uda din palma mea stanga. El a venit dintr-un taram necunoscut si pana la mine, l-au ghidat dorintele si pasiunile mele. Zilnic stateam si ascultam bataile inimii mele, cum cresteau atunci cand vocea ta calma facea baie in sangele din venele mele. Ne certam doar atunci cand nu reuseam sa-mi las emotiile intr-un pahar si le ascundeam dupa o masea. Te suparai, cand vocea imi tremura la anumite cuvinte, vroiai sa fiu naturala. Emotiile sunt doar o adunatura de sentimente neintelese, inutile, care pot fi indepartate usor. Intr-o noapte de aprilie, m-ai parasit pentru cateva clipe. Urmele tale erau evidentiate prin mireasma pe care o lasai in urma. Te-ai dus la un concert - mii de picaturi calde de cafea se ciocneau si scoteau zgomote miraculoase, erai cu sufletul la gura. Stateai acolo si te lasai dus de undele vantului ; acele zgomote ti-au sters memoria, acea particica cand noi doi stateam intinsi pe o frunza si ne bucuram. Intr-un final, te-ai intors la mine, mi-ai spus ca " Esti prizoniera sufletului meu, te tin legata de petalele mele, iti voi da drumul la urmatorul rasarit din luna aprilie, adica ingrozitorul Maine." Asta a fost povestea dintr-o fiinta umana si un suflet frumos. Mi-am propus sa nu ma mai uit la nici un rasarit din luna aprilie, sa ma ascund de lumina moarta a lunii si amintirile sa le amestec cu ceai si sa le clatesc dupa ; sa te inchid intr-o camaruta a bibliotecii mele si sa fii o pagina alba pe jumatate scrisa.

6 a.m.

2011-04-21T00:14:00.004+04:00

Azi un fluture a murit între degetele mele murdare. Aripile lui s-au transformat în litere şi trupul lui firav avea acum culoarea apusului de soare. Dacă suflam printre degete, literele se aranjau şi acolo erau poemele pe care mi le scriai pe spate, dimineaţa, după ce ne iubeam o noapte întreagă.

Atunci. Aici. Acum.

2011-04-17T00:13:00.005+04:00

Îţi iau respiraţia grea şi o aşez cu blândeţe într-o cămăruţă a inimii mele. De acum va fi prizoniera trupului meu, o voi controla cu patimă şi duioşie. Vremea trece, iar eu încerc să iau secundele şi minutele în mâini, să am grijă de ele, să le ating zilnic şi să le dau drumul doar atunci când rămân fără vlagă. Când se lasă cortina sumbră peste corpul meu fragil, încep să mă deplasez spre o altă lume. O lume paralelă cu cea autentică, unde plouă tot timpul şi razele soarelui le gasesc în picăturile de ploaie. Acolo, fluturii joacă poker sub bănci zgâriate de oameni dubioşi. Mi-e frică, câteodată, dar mă adaptez. Mă face să uit puţin de oamenii care îmi bagă informaţii cu forţa în creier şi mă vopsesc cu litere scorojite. Aici, totul e catifelat, deşi plouă tot timpul. Ploaia mereu e caldă şi picăturile se transformă în speranţe cristalizate când aterizează pe trupul meu încălzit. Aici mă retrag eu, zilele le ascund în urechea dreaptă şi devin o egoistă, mă gândesc doar la binele meu. Când părăsesc această lume de porţelan, mă izbesc de ziduri înalte murdare de lacrimi şi dezamăgiri profunde. Le simt, printre liniile din palma stângă.

zero

2011-04-13T00:12:00.005+04:00

Lumina purpurie a zorilor de zi îmi umblă pe retină. Urme cenuşii rămân în urmă ; pui prea multă cenuşă pe vocalele pe care mi le arunci în gură. Astăzi ai uitat să mă dai cu tuş cafeniu în jurul inimii, azi sunt umbra sufletului tău plăpând. Duc o luptă grea cu zâmbetul de ieri, nu mă lasă să-l folosesc şi azi. În această zi senină, zambetele fug de mine şi se ascund printre firele de păr de pe pieptul tău.

În această dimineaţă, mi-ai zis că mi-ai ascuns nişte cuvinte înmiresmate în buzunarul drept al inimii. Am să verific, sper să-ţi schiţez un zâmbet gingaş.

nu uita

2011-04-01T00:43:00.005+04:00

Petalele de pe genele tale au rămas acolo şi umbra ta stă într-un colţ şi nu vorbeşte cu nimeni. Mă uit la ea, uneori o mângâi şi după mă spăl pe mâini ; culoarea pielii tale catifelate se imprimă pe degetele mele curate şi se prelinge uşor pe mână. De obicei, îmi iau aripile de buburuză şi îndepărtez petele, ca să-mi împrospătez mâinile şi mintea. Razele de lumină din ochii mei ţi-au zgâriat trupul gingaş şi acum fugi de mine ; te ascunzi într-o valiză şi îţi laşi amintirile în afara ei.

Când te vizitez, iau amintirile în mâini şi încep să râd sau să plâng - cafeaua şi atingerea ta din acel local, am sa le las mereu acolo, ca să nu uiţi niciodată. Când vei ieşi din valiză, îţi vei aminti de mine şi cu inima în dinţi ai să începi să mă cauţi prin toate paginile cărţilor din librăria mea preferată. Caută-mă acolo, unde nimeni nu e vinovat.

P.S. Frumosul se ascunde la pagina 16, paragraful 18.

2011-03-26T16:27:00.002+04:00

Murdăreşte-mă cu cerneala din ochii tăi!

litere adunate

2011-03-23T02:28:00.005+04:00

Firele de parfum dulce îţi strâng haina,

Iar fluturii stau ghemuiţi pe genele tale calde,

Facem conversaţie - împletim cuvinte,

Facem rime, despartem în două ţipetele,

Desenăm silabe, culori reci şi calde,

Încălzim minutele la cuptor şi răcim secundele la congelator.

Orele fac bule, precum un suc agitat şi ieftin.

Iar literele, săracele, se rătăcesc prin părul tău creţ.

Semnele de punctuaţie se agită şi ele ; ocupă spaţiul.

Imaginile din jurul nostru sunt deformate de vocile noastre acre.

Sunetul e ca magia neagră, dar colorat cu roşu pe margini,

Război - poezia atacă melodia cu ghicitori şi cuvinte încâlcite.

Prinde-mă uşor de mână şi visează.

Cum îmi desenezi părul şi te rătăceşti pe fruntea mea.

Cobori uşor la dreapta şi mă zgârii pe retină.

Cu semne tăioase şi fără contur.

Buzele tale roşii seamană cu un amurg de aprilie vişiniu

Unde soarele îşi scaldă şuviţele pe obrajii tăi pustii.

Emoţia se prelinge pe gâtul tău, precum lichidele

De pe străzile îmbibate, la graniţa dintre buzele tale mătăsoase.

Pânzele de păianjen care-ţi cuprind ochii - utopie.

În mijlocul ochiului - un adevărat cocon -

Cuvinte negre şi albe, adunate şi protejate.

Răsucim silabe pe clavicula ta alunecoasă.

Şi spargem expresiile de coapsele tale rezistente

La saliva mea acidă şi verde.

Te dezbrac ca pe o portocală şi-ţi mănânc existenţa.

Personalitatea ta rămâne între dinţii mei şi

Comportamentul tău alunecă uşor în stomacul meu -

În apartamentul meu care seamănă cu o pată colorată şi întinsă

Pe o suprafaţă nelimitată.

Rup din tine şi-mi completez agenda.

heart

2011-03-15T02:48:00.005+04:00

aşează-mă pe norii de pe pieptul tău.

vreau să stau acolo, să-mi beau cafeaua dimineaţa

şi să privesc răsăritul, atunci când îţi deschizi tu ochii.

să mă spăl cu picături calde şi sărate, din ochii tăi

şi să mă joc zilnic prin puful din buricul tău.

câteodată, când munceşti, să mă aşez confortabil

pe nisipul cald de sub unghiile tale.

când ţi-e frig, să mă împiedic de pielea ta ca de gaină

ţi tu să mă culegi cu buricul degetelor şi să mă adăposteşti,

la caldurică, sub genele tale.

lasă-mă să visez şi să simt că mă iubeşti.

if it means a lot to you

2011-03-11T00:33:00.004+04:00

printre firele de fum de ţigară

îmi fac cale liberă spre ochii tăi.

încerc să ajung cu privirea la ei, prin ceaţa asta, e greu.

după un drum lung, am ajuns la destinaţie.

rămân blocată şi privirea începe să-mi tremure de emoţie,

mă simt vulnerabilă la privirea ta,

e mult prea inocentă şi drăgălaşă.

mi-ai îmbrăţişat genele cu genele tale şi

am făcut baie împreună în lacrimile noastre.

a fost superb.

4.5

2011-03-08T23:44:00.008+04:00

mângăie-mi aluniţele de pe gât cu barba ta

şi aşează-ţi cuvintele pe buzele mele

în timp ce-mi sorbi tot sufletul din urechea mea dreaptă.

înţeapă-mă o noapte întreagă cu genele tale,

palmele tale să-mi sfâşie vocalele care-mi ies din nas

în timp ce ţip la tine să continui.

lasă-mi urme de parfum pe burtă

ca să se prelingă pe buric şi în jos, pe picioare.

zgârie-mi tălpile cu căldura ta şi scoate-mi minţile din cap.

vreau mai mult.

n. utopie

2011-02-22T02:14:00.004+04:00

Bucăţile de parfum se preling pe gâtul tău zgâriat de iubirea mea nocturnă. Conturul buzelor mele au rămas tatuate pe lobul urechii tale stângi. Îţi culeg emoţiile de pe obrajii tăi calzi şi-mi iau trotineta. Merg pe curbele atent creionate ale bulevardului numit Trup.

Roţile unghiilor mele îţi las urme gigantice pe pieptul tău fin. Câteodată poposesc în zona corzilor sensibile şi mă odihnesc pe ele ; sunt elastice şi moi. Apoi merg mai departe. Când se face noapte, milioane de fiori mititei mă atacă din toate unghiurile şi îmi devorează trupul firav. Mă simt bine, dar în acelaşi timp mi-e frică. Sub genele tale, e un loc destul de sigur. Acolo razele de lumină îmi mângâie fesele, dar nu mi le mănâncă şi mă alintă cu expresii calde, nu reci. La graniţa dintre buza de jos şi cea de sus, se află paradisul. Intru într-un loc umed, alunecos şi cald. Uneori mă duc acolo să joc coarda cu limba ta, să o chinui puţin. Când obosesc, mă odihnesc pe o plombă şi apoi mă trântesc pe buzele tale moi şi rămân acolo şi dorm, până când mă dai tu jos şi mă aşezi pe bărbie. De pe barbie, îţi pot vedea pieptul, inclusiv bulinele alea tari şi sensibile. Mă arunc în gol şi cad pe un sfârc. Deja începi să tremuri, deşi îl mângâi cu piciorul şi mă joc cu degetele de la picioare, pentru că mâna mea e prea mică şi nu ai simţi nimic. De aici îţi pot auzi şi bătăile inimii. Sunt aşa accelerate şi mă fac să zâmbesc. Fiecare bătaie în plus îmi înseninează chipul.

clovn

2011-02-07T02:04:00.005+04:00

răsuceam sunetele cu părul,

le atârnam uşor de firele mele

şi lichidul cu care te stropeam pe faţă -

îţi captam atenţia.

câteodată întorceam capul şi vedeam concertul

printre genele tale, era minunat ;

îmi dădea mai multă energie.

luminiţele care ne îmbrăţişau la fiecare răsucire a trupului

erau şi ele bete de fericire nocturnă.

spirit

2011-02-01T16:02:00.007+04:00

Bun venit în galeria sufletelor!

Uite acolo,

un suflet atent conturat cu dragoste,

unde liniile abia vizibile ale norilor sunt conturul şi

restul - din interior - e un alfabet încurcat.

De asemenea, vis-a-vis de acest suflet, mai este unul,

dar, te rog, nu te speria.

E un suflet construit din circuite electrice -

sentimentele şi toate gândurile trec prin ele,

cine are un astfel de suflet, e foarte introvertit.

Şi capodopera principală este următoarea :

sufletul tău !

Îţi place cum ţi-am pus în valoare cojile de portocale ?

Dar cafeaua care îţi curge prin venele sufletului ?

Dar culoarea sa? E de un roşu aprins - vopseaua ta preferată.

Ţi l-aş descrie mai amănunţit, dar aştept să mi-l prezinţi tu.

Arată-mi cheia sufletului, ca să-l pot deschide larg şi să privesc înăuntru.

pur

2011-02-01T15:56:00.006+04:00

O să-mi fac o rochie din cuvintele pe care mi le adresezi zilnic. O să fac o adevărată poveste încâlcită, pe care numai eu să o înţeleg - poate şi tu.

P.S. Sper că ţi-ai cusut buzunarele, pentru că astăzi vreau să ţi le umplu cu bucăţele de afecţiune.

soft

2011-01-28T23:42:00.010+04:00

aruncă-ţi cuvintele pe pat!

dezbracăte de tot ce înseamnă consoane!

hai ! fă-ţi curaj ! nu fi pudic!

foloseşte doar vocalele!

lasă-mă să-ţi dezmierd clavicula,

să-mi înfing unghiile în ea.

şi să începi să tremuri sub ochii mei.

să-ţi iau respiraţia în mâini

şi să o arunc în stomacul meu.

parfumul tău, să ţi-l dezlipesc de pe trup

şi să-l aşez pe corpul meu - să-mi intre sub piele

în fiecare dimineaţă.

să curăţ praful

de pe rafturile putrezite din apartamentul tău

din interior.

e frumos acolo, dar când e cald afară, totul devine urât.

doar când e iarnă, ne iubim sub cearşafurile murdare

şi mâncate de molii.

asta pentru că-mi plac anotimpurile reci şi

atunci faci lucrurile mai frumoase -

urmele palmelor noastre transpirate

vor fi mereu pe cearşafurile alea.

şi le vei arunca, doar atunci când eu

o să mă mut într-un alt apartament.

mi-ai promis că ai să mă hrăneşti cu

ceai cu aromă sentimentală pentru cel puţin 730 de zile.

obişnuinţă

2011-01-28T23:15:00.005+04:00

nu-mi mai zgâria retina cu literele tale.

îs aşa grele şi pline de colţuri.

mă doare.

"-bun! vreau să te doară!"

de fiecare dată îmi mănânci coapsele cu poftă,

în fiecare seară.

cu buzele le atingi delicat, să simţi cât de fine sunt

şi apoi, cu dinţii, mi le devorezi pofticios,

ca un mic copil cu o bomboană în gură.

am mai observat ceva.

în fiecare zi, când ne vedem, mă miroşi şi-mi spui

" - sufletul tău are un miros plăcut astăzi! "

sau " - ioi ! cineva a murit acolo, înăuntru! ai grijă! "

umeri goi

2011-01-09T21:30:00.006+04:00

te pierzi prin nisip, paşii tăi sunt inocenţi şi mici.

lasă-mă să calc pe urmele tale, să ţi le alint

cu parfumul care se prelinge pe tălpile mele

să simţi şi tu ce simt şi eu.

atât de profund, încât să-ţi provoc o durere plăcută.

nici nu-ţi imaginezi câte cuvinte laşi în urmă

iar eu ţi le culeg, cu mâinile mele calde

şi le pierd printre degete.

tot timpul când le luam în mâini, încercam să le mănânc

ca să le simt şi în interior, dar nu am reuşit.

ciudat.

aminteşte-ţi că razele de soare îţi gâdilă umerii,

datorită mie.

m.r.d.e.

2011-01-07T13:32:00.004+04:00

Am realizat că-mi place foarte mult să fiu mângâiată. Dacă într-o zi nu-mi mângâi trupul cu vocale şi consoane, e de rău, sunt irascibilă şi ţip. Îmi place aşa mult când îţi lipeşti vocalele de coapsele mele şi le laşi să se prelingă uşor în jos, e superb. Iar consoanele stau de vorbă pe urechile mele, ba chiar se şi ceartă uneori. Când se ceartă, simt o groază de furnicături şi tot corpul meu tremură de frică.

Aş vrea să-mi pui anumite expresii în palmă şi să-mi intre pe sub piele şi când mi-e dor de tine, să mă uit acolo şi să văd ce mi-ai spus. Asta garantat m-ar face să zâmbesc. Zâmbetul e preludiul unei vieţi captivante !

2011-01-04T17:46:00.002+04:00

"People think a soul mate is your perfect fit, and that's what everyone wants. But a true soul mate is a mirror, the person who shows you everything that is holding you back, the person who brings you to your own attention so you can change your life.

A true soul mate is probably the most important person you'll ever meet, because they tear down your walls and smack you awake. But to live with a soul mate forever? Nah. Too painful. Soul mates, they come into your life just to reveal another layer of yourself to you, and then leave.

A soul mates purpose is to shake you up, tear apart your ego a little bit, show you your obstacles and addictions, break your heart open so new light can get in, make you so desperate and out of control that you have to transform your life, then introduce you to your spiritual master..."
- Elizabeth Gilbert

fluturi

2010-12-19T03:10:00.005+04:00

pictăm cearşafurile cu sărutări tandre

- uite acolo! urmele buzelor tale nu s-au dus, ale mele da.

- asta înseamnă că trebuie să mă iubeşti mai mult!

da, vin în tine, intru in tine, în sufletul tău

şi încep să te deschid, să-ţi deschid cufărul preţios

plin de sentimente valoroase.

oh da, asta e tot ce vreau!

- îmi place, continuă! (ai zis tu).

continuam să-ţi mănânc sufletul cu buzele

ţi-l prindeam între buze şi ţi-l gâdileam cu limba.

apoi îl lăsam singur şi începeam să desenez nori pe el.

tremurai de fericire - metafizicul era prezent în sclipirea din ochii tăi!

era aşa multă fericire acumulată în ochii tăi, încât

lacrimi în formă de fulgi de nea

au început să-ţi alinte obrajii roşii şi calzi

iar eu ţi le ştergeam cu genele -

doar ştii că sub gene am ascuns noaptea şi e doar pentru tine acolo!

planeta micuţă a fulgilor de nea

2010-12-18T00:58:00.004+04:00

azi doi fulgi de zăpadă au făcut dragoste pe buzele tale

mă uitam insistent, îmi plăcea ce văd,

s-au iubit aşa mult, încât s-au topit de dorinţă şi

umezeala s-a prelins pe buzele tale catifelate.

apoi, cu limba, ti le-ai umezit si mai tare

ai lins dulceata si dorinta aia profunda

si mi-ai dat si mie sa gust.

am început să visez cu ochii deschişi.

îmi imaginam cum mii de fulgi făceau dragoste pe umerii mei goi

şi le simţeam greutate şi apoi umezeala aia atât de ..

...rece..

on impulse

2010-12-11T00:50:00.008+04:00

hai aruncă-te în braţele mele,

vreau să te strâng lângă pieptul meu,

să auzi cât de tare îmi vibrează inima când te apropii de ea.

mi-e dor de momentele alea când sareai uşor pe ea

şi îmi întindeai simţurile la maxim.

acum, amintirea e singura care îmi oferă un sprijin moral şi fizic.

cu meticulozitate, ţi-am apucat gândurile în mână

mă jucam cu unghiile şi-ţi zgâriam orice gând neplăcut.

nu-i frumos?

îmi plac şi zilele alea când mă topesc deasupra ta, ca un fulg de zăpadă

stau şi visez, până când dispar, pe tine şi

mă preling uşor pe pielea ta parfumată.

vreau să mă prinzi de mână şi să începem să fugim

printre visele noastre, să uităm cine suntem

să ne luăm ghiozdanele şi le umplem cu poftele noastre

şi apoi să mergem pe insula noastră micuţă ,

să ne satisfacem dorinţele şi

să construim vise pline de beatitudine!

hai

2010-12-01T03:04:00.004+04:00

scoate-ţi mănuşa şi smulge-mă dintre degetele tale fierbinţi ! mor de cald! lasă-mă să fac dragoste cu fulgii de zăpadă!

that's hot

2010-11-30T00:31:00.004+04:00

rupe din tine şi completează-mă,
aruncă pe mine bucăţi din tine pline de dragoste
murdăreşte-mă cu sentimentele tale -
îţi promit că nu le voi şterge cu buretele!
îmbracă-mă cu sadism ,
încâlceşte-mi părul cu dorinţele tale!
încălzeşte-mi gâtul şi urechea
cu litere pofticioase şi striveşte-mă cu respiraţia ta grea!
iubeşte-mă sub cearşafurile tale murdare de gândurile mele,
săruturile tale pătimaşe să-mi rupă buzele!

Dr House

2010-11-21T20:54:00.002+04:00

Q: Do you have any idea what will happen to you if I die?
A: I might die too.
Q: Why? Is it because you can't live without me?
A: No. It's because sometimes too much happiness can cause death.

70

2010-11-21T03:37:00.005+04:00

buzele mele îţi conturează pe spate tatuaje,
iar dinţii mei îţi las urme adânci în spate - dâre profunde de dorinţă.
plăcerea îţi intră pe gură, limba ta cunoaşte senzaţia absolută a iubirii metafizice.
pe buzele tale desluşesc taine,
le iau printre degete şi încep să mi le întind uşor pe trupul meu delicat.
dorinţa urlă în ochii tăi, palmele tale umede îmi strâng mâinile
şi cu o forţă profundă, mă faci să visez şi să alerg cu tine printre gândurile noastre.

strânge-mă în braţe şi nu-mi da drumul !

Animals As Leaders - "Tempting Time"

2010-11-20T14:55:00.000+04:00

Nuanţe de gri

2010-11-15T16:38:00.006+04:00

Suntem doi poli opuşi, eu sunt nordul, iar tu sudul. Ne completăm; eu te încălzesc atunci când inima ţi-e rece ca gheaţa, iar tu mă răceşti, când sentimentele-mi sunt înflăcărate. Ochii tăi verzi fac în fiecare seară dragoste cu punctuleţele mele albastre. Îi mângâi delicat cu genele şi îi faci să se închidă de emoţii. Mai ştii când ochii mei au început să tremure atunci când mi-ai scris poeme pe retină? A fost magic, simţeam cum toată lumea se aşează pe ochiul meu şi încep să danseze voios pe şira spinării. Erai aşa fericit când îmi împleteai părul şi te rătăceai cu degetele pe cărarea capului. Să ştii că mi-e dor de minutele alea superbe şi încălzite de dragoste pură.

2010-11-14T01:55:00.003+04:00

Prinde-mă de mână şi nu-mi da drumul !

Visare

2010-11-14T01:11:00.005+04:00

într-o dimineaţă te-am trezit cu un sărut dulce.
ţi-am adus micul dejun la pat : nişte raze de soare cu pâine prăjită ,
când le-ai văzut, ai sărit în jurul gâtului meu şi ai ţipat de fericire!
când ai terminat, îţi lingeai buzele cu aşa o poftă,
încât m-am strecurat lângă tine şi am început să mă alint ,
am început să-ţi muşc spatele, iar tu ai început să râzi
coastele, erau aşa apetisante, încât le-am muşcat şi pe ele
şi atunci când am ajuns la gât, am făcut o mişcare legendară :
le-am dat drumul din cuşcă fiorilor,
i-am eliberat şi i-am lăsat liberi pe şira spinării tale
să simţi ceea ce simt şi eu!
ai început să-ţi muşti buzele.
verdele din ochii tăi a început să se prelingă pe faţa ta fină,
iar eu îl luam pe vârful degetelor şi le lingeam cu poftă,
simţeam cum acel verde îmi intră direct în inima şi dă drumul nebuniei.
atunci când ne-am atins buzele, muzica plutea în aer -
ai început să mă dezbraci uşor şi să mă mângâi pe spate.
îmi făceai tatuaje cu unghiile şi dinţii tăi intrau adânc în umerii mei
urlam de fericire, urlam plină de euforie.
eu ţi-am dat jos haina plină cu dulceaţă
şi te-am lăsat alături de gândurile tale depravate,
te-am lăsat să faci ce vrei din mine,
să te laşi condus într-un univers metafizic
unde toate plăcerile îţi sunt satisfăcute şi te fac fericit.
cred că de asta am fost creată : de a te face să te simţi iubit !

2010-11-12T23:33:00.004+04:00

Mai ţii minte ziua aia geroasă când o buburuză te-a sărutat? Fulgii de zăpadă o răceau şi tu o încălzeai cu afecţiune murdară. O dezbrăcai uşor de haina roşie şi petele alea negre ţi le lipeai pe haine. O iubeai, pentru că te făcea fericit o buburuză mititică plină de amor şi căldură. Tot timpul îşi păta aripioarele cu respiraţia ta dulce şi o loveai gentil cu şoapte colorate şi melodioase.
Ea era tot timpul fericită, niciodată nu plângea. Atunci când îţi curgea câte o lacrimă, ea îţi lua lacrima în mânuţele ei firave şi o bea cu o poftă, încât îţi venea să o mănânci de fericire. Te atrăgea atât de mult încât îţi venea să o devorezi cu poftă, dar în acelaşi timp nu vroiai să o pierzi!
Ţii minte, nu? Ţi-a plăcut, nu?

P.S. Nu uita, eu eram buburuza aia!

unde ai plecat?

2010-11-12T23:19:00.005+04:00

fluturii să te dezbrace
să te lase gol ,
cu sufletul pustiu.
gândirea să fie absentă.
vreau să te laşi purtat uşor de afecţiunea pe care ţi-o ofer
vreau să uiţi de tine, de ei.
să închizi ochii
şi eu o să încep să-ţi desenez cu degetele pe pieptul tău :
raze de soare, aripioare şi litere.
vreau să mă visezi atunci când stau în braţele tale,
să simţi cum dragostea mea îţi intră pe gură -

şi tu să creezi iubire cu ajutorul cuvintelor!
hai să ne topim şi să ne unim zâmbetele!
chiar vreau să mă minţi frumos şi
să mă amăgeşti cu sufletul tău singuratic!

Eu şi tu

2010-11-12T10:50:00.005+04:00

îmbrăţişează-mă atât de tandru
încât să-mi striveşti sânii de pieptul tău!
iar eu să te muşc de gât, atât de puternic
încât să-ţi curgă sânge -
să se prelingă uşor un amor pur şi roşu ca vinul.
mi-aş dori să mă fac mititică şi să stau zilnic pe genele tale
să dorm, să mă relaxez pe ele.
şi atunci când vreau să mă spăl, mă dezbrac
şi înot în ochii tăi şi,
te rog, închide ochii atunci când mă spăl,
îmi place când e noapte şi întuneric!
hai să ne iubim, să ne unim trupurile!
să ne amăgim cu sentimente şi să ne torturăm psihic!

2010-11-05T01:23:00.007+04:00

Păşim uşor pe sufletele noastre murdare de noroi şi dansăm uşor pe amintiri. Le călcăm în picioare, într-un mod foarte drăguţ şi plăcut, nu ne doare, ci ne face să uităm amintirile urâte.
Mă apuci cu două degete şi printr-o mişcare fină, simt cum mă scufund în tot noroiul şi te pierd. Încep să mă zbat, mă simt mult prea mică, vreau să cresc. Hai, apucă-mă de păr, trage-mă şi după aruncă-ţi lacrimile pe obrajii mei ca să cresc.
Nu uita, nu suntem la circ, suntem în interiorul nostru, asta e o altă lume paralelă cu cea reală. Unde totul e mirific, dar sunt şi părţi mici groaznice care ne chinuie. Hai să ne aprindem ţigările şi să înecăm toată zona asta şi să plecăm de aici.

l.o.v.e.

2010-10-25T12:07:00.004+04:00

de ce nu ne încâlcim mâinile şi rămânem aşa pe vecie?

sleep on me

2010-10-25T11:59:00.007+04:00

mă pierd în braţele tale.
de fiecare dată când mă îmbrăţişezi, închid ochii şi ajung pe o insulă

unde oceanul ne spală picioarele
şi nisipul se bucură de sânii mei bronzaţi.
ţigara ta e stropită de câte o picătură albastră şi sărată
şi începi să zâmbeşti şi îmi spui " aşa m-ai stropit tu atunci, aşa m-am îndrăgostit" -
la fel cum te-ai îndrăgostit de pata asta albastră şi pură.
când îţi desfaci braţele şi începi să mă săruţi -
mă trezesc într-o galerie, în Franţa, cu tablouri cu femei şi bărbaţi goi ,
cum limbile noastre se joacă în voie, aşa facem şi noi seara.
ştii tu, clipa e ultima picatură din ceaşca cu cafea amară.

Tu nu vezi, dacă închizi ochii, te pierzi .

2010-10-19T22:53:00.007+04:00

ploaia îmi spală zâmbetul
sunt fermecată de părul tău ud, de buzele tale umede şi curate.
când deschizi gura, zâmbetul tău străluceşte şi mă aruncă într-o stare minunată.
nu am curaj, ştiu.
dar poate îmi voi face curaj să-ţi spun că fluturii mei îţi şoptesc zilnic la ureche
cât de mult te vreau.

Haggard - Awaking The Centuries

2010-10-11T00:04:00.000+04:00

Linişte

2010-10-09T19:04:00.011+04:00

Mă trezesc tot mai des pe la trei dimineaţa, într-o tăcere şi-o nemişcare năucitoare şi am brusc senzaţia că lumea a dispărut. Încerc să recunosc obiectele din încăpere - faptul că-s acolo, nu înseamnă că-s şi vizibile. Toată vitalitatea lor s-a scurs uşor prin micile găuri ale podelei.

Aprind lampa. Pe chipul tău este desenat un zâmbet diabolic, probabil visezi ceva frumos. Ei bine, lucrurile par la locul lor, dar nu mai sunt cele de odinioară. Greutatea le lipseşte. Nici un obiect nu mai e fericit - înainte vedeam numai beatitudine în camera asta, acum toate obiectele mele sunt bătrâne, sunt mâncate de timp. Peretele de lângă mine, atunci cand îl pipăi am senzaţia că mâna mi se scufundă şi trece prin el - ca şi cerneala când se scufundă uşor în hârtie şi lasă în urmă doar literele, iar noi tot timpul încercăm să le prindem printre degete şi să le aruncăm în lume ca pe nişte viermi de mătase. Clar am avut un coşmar, gândesc prea morbid la ora asta.

Îţi şoptesc la ureche " strânge-mi mâna şi trezeşte-mă" . Inconştient, îmi strângi mâna, puternic. Căldura ta îmi intră uşor sub piele şi simt cum toată fericirea se scurge prin venele mele, m-am culcat la loc. Mâine dimineaţă, promit să te îndrăgesc cu nişte cafea amară şi cu o linguriţă de miere.

unt zburator - doar ea stie

2010-10-09T00:48:00.005+04:00

firele de parfum dulce iti strang haina
iar fluturii stau ghemuiti pe genele tale calde
parfumul si genele - o combinatie desavarsita de dimensiuni uriase.
cafeaua iti spala buzele si iti pateaza dintii
in fiecare zi ma amuz de faptul ca esti murdar de cafea
si incep sa te curat cu sarutarile mele magnifice si pline de culoare.
fluturii care stau ghemuiti pe genele tale,
iti platesc zilnic chiria - prin fericire deplina.
mi-ai explicat cat de mult pretuiesti fluturii aia si eu am ras de tine,
dar acum inteleg rostul lor.
mi se pare atat de absurd - toti fluturii is albastrii.
iar cafeua, nu e maro, ci rosie, ca vinul .
i-a ghiceste!

vise usoare

2010-10-07T20:16:00.004+04:00

iti amintesti de ziua aia cand stateam amandoi pe un nor si radeam de oamenii agitati de pe pamant? ei sunt muritori, noi nu. sufletul nostru e nemuritor, fericirea il face asa. noi deschidem noaptea si desenam luna de pe cer. cei de jos sunt atat de naivi, ei cred cu totul altceva, mult mai complex. norii sunt asa de simpatici, niciodata nu comenteaza cand ii murdarim sau cand dormim pe ei. ne lasam cu toata greutatea pe ei, atunci cand facem dragoste.
aprindem visele prin sarutari si mangaieri calde. ce mos ene? acesta e adevarul, defapt. noi aruncam gandurile si desenam umbrele, voi sunteti sclavii nostrii.

Te iu..

2010-10-05T01:02:00.005+04:00

am nevoie de cuvinte calde ;
am nevoie de soare ;
am nevoie de o imbratisare stransa ;
am nevoie de prezenta ta ;
am nevoie de umbra ta ;
am nevoie de o melodie frumoasa ;
am nevoie de o cafea calda si putin amara ;
am nevoie de spatiu si timp ;
am nevoie de gandire ;
am nevoie de o ordine in ganduri si amintiri ;
am nevoie de ceva nou ;
am nevoie sa fiu spontana, dar doar cu tine ;
am nevoie de tine!

Terminus

2010-10-03T20:56:00.006+04:00

asa nu merge!

nu ma pot obisnui cu versiunea asta a ta - amara si acra.
toamna ti-a schimbat mult comportamentul,
sau doar incerc sa dau eu motive stupide ?
visez?
tu ce zici?
iti place atunci cand cuvintele tale imi racesc trupul cald?
atunci cand imi ingheti buzele si sufletul?
sau poate nu constientizezi asta ...
ti-am explicat ca greselile mele sunt ascunse sub unghii
si de fiecare data cand mi le spal, mai scap cate o greseala.
stii tu, "my bad".
vreau?vrei?
detasare?atasare?
alege.

dezinteres

2010-10-02T00:38:00.004+04:00

ce dezordine e in capul meu
amintirile sunt puse in sertarul gresit, la fel si visele ;
oh, dar gandurile, bietele, sunt aruncate intr-un colt al creierului.
nu mai gandesc lucid, de ce?
pentru ca frigul intra usor in mine si face ravagii in interior.
infecteaza orice celula fericita; sare fericit pe corzile mele sensibile, dobitocul !
sa nu mai zic de suflet.
acolo e o adevarata debandada - mi-e mila de el .

MA SUFOC !

i got dosed by you

2010-09-30T00:54:00.004+04:00

imi doresc ca intr-o zi sa-ti pot scoate inima
si sa ti-o pun intr-un borcan
si atunci cand ma apropii de ea, sa bata cat mai tare.
asa, poate, as realiza si eu cat de mult ma apreciezi.
oh da, ar fi minunat !
mi-ar place sa-ti tai buzele, apoi sa ti le iau
si sa le lipesc pe peretele camerei mele.
in fiecare zi sa le vad, sa vad cum mor, cum se sting.
iar ochii tai sa-i pun intr-un acvariu micut
si atunci cand ma uit la ei, sa fie ca si cum m-as uita la un mini-tv ;
emisiuni despre viata ta, filme de orice gen.
ahh, dar din pacate nu esti o papusa, nu te pot dezmembra,
asa ca ma multumesc cu faptul ca esti acolo
si ma hranesti zilnic cu drogul fericirii..

p.s. stiu. sunt o egoista!

remember

2010-09-28T23:00:00.007+04:00

degetele mele se odihnesc pe buzele tale
am tendinta de a simti conturul buzelor si sa-mi infing unghiile.
parul nostru face dragoste ; is foarte silentiosi, nu scot un zgomot,
ii admir pentru asta.
iti vopsesc sufletul cu vocea mea, ii dau culoare sufletului tau
cel putin, asta imi zici in fiecare zi ...
mainile noastre cand se ating, se saruta salbatic
ca niste animale ciudate si fioroase.
mi-ai zis intr-o dimineata sa-mi tai unghiile,
ca sa nu te mai zgarii pe spate, pentru ca iti crestez piele si coloana.
erai asa calm, cand mi-ai zis chestia asta ;
uneori ma bagi in paranoia cand esti asa calm si reusesti sa-mi calmezi spiritul..
vreau sa te simt inauntru meu, sa te simt in mine, sa simt cum mergi pe cararile sufletului meu ;
cand zic asta, nu te gandi la varianta perversa, ci la cealalta parte
stii tu, partea fina si metafizica.

you know my heart - it beats for you

2010-09-28T22:46:00.006+04:00

Imi bat joc de fata ta fina
Iti arunc cuvinte taioase peste fata si te ranesc,
imi pare rau...
Iti mananc afectiunea, bucatica cu bucatica,
ca un animal psihopat ;
uneori am tendinta sa te racesc cu comportamentul meu ,
dar tu intelegi faptul ca sunt schimbatoare, ca un anotimp.
Personalitatea mea se schimba in functie de anotimp ;
te rog, sa nu-mi dai foc la frunzele-mi uscate, o sa ma doara ...
Suflarea mea e precum vantul toamnei ;
in fiecare zi iti mangai buzele si ochii, dar in special mainile tale ..
In fiecare dimineata, candva, te voi incalzi cu corpul meu cald
si voi dansa cu degetele pe spatele tau fin.
sunt o visatoare, stiu, dorm cu visele in pat, dar candva toate visele mi se vor indeplini,
cel putin cateva ...

Comedie

2010-09-26T17:48:00.007+04:00

Impletim cuvinte
Facem rime, despartem in doua tipetele.
Desenam silabe - culori reci si calde ;
Incalzim minutele la cuptor si racim secundele in congelator.
Orele fac bule, precum o bere agitata si ieftina
Iar literele, saracele, se ratacesc prin parul tau cret.
Semnele de punctuatie se agita si ele, ocupa spatiul.
Imaginile din jurul nostru sunt deformate de vocile noastre acre.
Sunetul e ca magia neagra, dar colorat cu rosu pe margini,
Razboi - poezia ataca melodia cu ghicitori si cuvinte incalcite.
Prinde-te usor de stilou si scrie in continuare, nu strica traditia.

Closer

2010-09-19T18:16:00.006+04:00

Tu esti doza mea de fericire zilnica. Esti ca o cafea draguta pe care o beau in fiecare dimineata si imi alina inima cu aroma ei si gustul ei bun. Imi alinti buzele si limba cu gustul tau dulce, putin amar. Apoi, ca doza sa fie completa, ma respecti cu o tigara buna. Imi bagi putin inima in ceata. Cateodata, fumul imi intra in ochi si se prelinge cate o lacrima pe obrazul meu fin. Imi imaginez ca defapt e un sarut inocent, plin de dulceata si miere si cand acea lacrima ajunge pe buze, totul devine sarat. Imi ataci buzele cu gandurile tale neobisnuite si speciale.
Asta se intampla doar cand nu esti langa mine. Cand esti langa mine, inlocuiesc cafeaua cu corpul tau, in special buzele. Uneori, ma alinti si ma faci sa ma indragostesc si mai tare, atunci cand iti plimbi degetele pe obraz, asemenea unei lacrimi sarate. Stiu ca stii ce faci, stii ca tot timpul voi fi acolo, undeva si de aceea in fiecare zi imi amortesti inima cu sarutarile tale si cuvintele tale unse cu miere.
Si ca totul sa fie perfect, mai pui si cate o melodie noua pentru mine si ma faci sa fug cu tine pe un taram plin de note muzicale si versuri.

Mi-e dor de tine..

Alb

2010-09-14T01:05:00.003+04:00

Mergi pe strada si privesti subtil cu ochii intre deschisi oamenii din jurul tau si actiunile care se invart pe langa tine. In capul tau o adevarata povestioara capata culoare si culmea..povestioara ta are si glume foarte "bune" pentru clipuri !
Desi esti un mic omulet care se plimba solitar pe niste strazi aglomerate, fiecare om iti arunca in fata o lectie despre viata, tot ce tine de atitudine, comportament, personalitate si lucruri de genul asta. E minunat atunci cand muzica rasuna tare in urechile tale si nu auzi nimic si doar privesti. Imi place ca de fiecare data imi zici ca vezi lucrurile alb-negru, mai ales dupa o betie crunta. Stii care-i partea amuzanta? Eu, dupa o betie crunta, vad dungi verticale si verzi pe fetele fericite ale oamenilor, nu e dubios? Stiam eu. In orice caz, hai sa facem clipuri, bine?
Dar mai intai, sa ne "pregatim" .. sa visam putin si dupa ne apucam serios..

Push the venom..

2010-09-13T23:42:00.004+04:00

Vreau sa construim o lume a noastra, sa ne inchidem intr-un glob invizibil, unde nu ne vede nimeni. Sa ne iubim si sa ne incalzim cu bratele noastre puternice si calde. Imbratisarile si sarutarile sa se uneasca si sa transforme toate sentimentele noastre in ceva absolut minunat si utopic.
Mii de picaturi de amintiri sa ne scalde fata si sa privim in urma cu zambetul pe buze, pentru ca am trecut prin multe lucruri impreuna, in foarte putin timp. Desi lucrurile evolueaza in mod invers si desi pentru altii pare destul de dubios, urat, ciudat, stiu ca e ceva destul de dragut intre noi doi - umbrele colorate intr-un oras alb-negru.
Vreau sa te am macar pentru 6 ore si 33 de minute ; sa te simt langa mine si sa simt ca esti al meu in intregime, macar atat. Stiu ca nu cer mult, stiu ca-s naiva, probabil ti-ai dat seama de lucrul asta, dar incerc sa-mi satisfac pofta de tine. Vrea sa-ti mananc afectiunea pe care o porti fata de mine si sa vad cat de mult ma apreciezi ( in adevaratul sens al cuvantului ). Cum e in melodia aia de la VDV....VREAU MAI MULT !
Serios. Azi o gramada de emotii, de amintiri mi-au tulburat mintea si mi-am dat seama ca oricat as incerca sa ma adaptez acestei situatii, chiar nu pot, pentru ca inima cere altceva si mintea altceva. O adevarata confuzie stagneaza la nivelul gandurilor mele si ma arunca intr-un ocean de chestii pesimiste si efectiv..visez cu ochii deschisi.

Stiu...

.........
nu cred ca conteaza, oricum..

Am nevoie sa ma scoti din ceata, sa ma lamuresti in privinta unor lucruri si sa te gandesti foarte bine la viitoarele tale actiuni .....

P.S. Inca visez la ziua in care o sa fim inchisi intr-un glob unde sa nu ne vada nimeni si sa ne iubim, asa cum stim noi mai bine..

Bang bang

2010-08-29T20:45:00.004+04:00

Imbratisez fiecare picatura de fericire utopica din viata mea, azi ! Azi e ziua in care zambetul meu crapa in doua nefericirea din jurul meu, e ziua in care buzele mele nu ti le atinge pe ale tale.
Norii de ploaie stau mereu in spatele meu, nu ma ating cu picaturile lor reci, le e frica de reactia mea. Ador cand toate lucrurile frumoase se invart in jurul meu ca niste libelule superbe. Desi razele soarelui sunt caldute si nu-mi satisfac fericirea mea suprema, ma consolez si cu atat. Rosu, azi e ziua in care eu port rosu, pentru ca rosu reprezinta dragostea mea interioara.
Azi e ziua in care eu stau goala si tu imi privesti atent formele corpului. Iti lingi buzele si dorinta ta din ochi, imi devoreaza pasiunea si inocenta. Ma dezbraci de zile, amintiri, trecut, pentru ca azi nu se vand zambete si imi oferi sarutari dulci pe gat.
Sa stii ca mi-a placut ca azi am alergat catre tine cu ajutorul conversatiei la telefon, imi place atunci cand vorbim la telefon si te simt aproape; simt cum imi soptesti vorbe minunate la urechea-mi gingasa. Si apropo ... azi esti prizonier in gandurile mele.

Holden - Ce Que Je Suis

2010-08-22T20:09:00.000+04:00

2010-08-18T22:33:00.009+04:00

Am inima in sclipirea ochilor mei, dar tu esti mult prea visator ca sa vezi. Au trecut doar cateva saptamani de cand ne cunoastem si desi ai vrea sa descoperi mai multe lucruri despre mine, ti-e greu sa ma dezbraci de mister.
Ai sa descoperi ca printre firele mele de par se ascund niste sentimente ; isi fac aparitia doar atunci cand imi impletesti parul, cand patrunzi cu degetele in el. Sufar de iubire cronica, nu pot dormi noaptea, pentru ca in fiecare seara calatoresc printre ganduri si de fiecare data e aceeasi destinatie : tu.
Imi place atunci cand te plimbi pe corpul meu cu degetele, lasi doar scantei in urma. Suntem doi copii prinsi in razboi, unde fiecare trebuie sa-si cucereasca teritoriile inimii.
Profunzimea lucrurilor capata culoare si apoi e aruncata in cenusa din pieptul tau.

Femeia nordica

2010-08-18T02:38:00.003+04:00

Dimineata cand ne trezim, avem roua pe gene si luna ascunsa in ochi. Zambetele noastre stralucesc ca razele soarelui. Iti amintesti cand ne-am incalcit degetele si o zi intreaga a trebuit sa ne tinem de mana? A fost asa frumos si amuzant in acelasi timp. ( haha )
Sa stii ca-mi place atunci cand imi impletesti parul..

The Sexuality of Bereavement

2010-08-12T00:12:00.002+04:00

Non

2010-08-11T02:13:00.005+04:00

M-am saturat sa astept pe bordura asta trenul care ma duce spre lumea viselor. De ce nu mai vine odata? Stau aici, fumez de ore intregi Black Stone si beau visinata asta dulce si tare in draci. Singurul lucru care vine o data pe zi si se tranteste brutal de fata mea, sunt ziarele murdare si aruncate de niste oameni obisnuiti si fara griji. Nu stiu cum ajung ziarele astea in fiecare zi la mine, la aceeasi ora fixa. Eu sunt destul de departe de civilizatie, undeva pe la marginea orasului prafuit.
De ce nu vine odata nenorocitul ala de tren? Vreau sa ajung mai repede in lumea viselor mele, pentru ca stiu ca va fi un loc impartit in mai multe categorii : locuri perverse pline de evenimente erotice, locuri artistice pline de evenimente profunde, locuri metafizice pline de lucruri utopice si locuri speciale pline de fericirea absoluta. Stiu ca in lumea asta, nu m-ar astepta monotonia, m-ar astepta ceva absolut genial construit de imaginatia mea bolnava. Adica, daca stau bine si ma gandesc, m-as duce in propriul meu oras, frumos si plin de cartiere mirifice.Da, frate !
Banuiesc ca multi ar vrea sa locuiasca in orasul asta, nu? Dar nu puteti, pentru ca asta e lumea mea, ha ha!
Oups, am ramas fara visinata..iar eu incep sa delirez si sa cad precum un bolovan in adancul sufletului meu, pentru ca ma gandesc aiurea la fel si fel de lucruri..si lucrul care ma macina cel mai mult e ASTEPTAREA ! Nu mai am rabdare,vreau sa vina trenul ala odata! Ok, cineva trebuie sa-mi auda gandurile si sa fuga repede la gara si sa le spuna sa se grabeasca, nu? Ei bine, cand voi stinge tigara asta, vreau sa apara trenul.
3..2..1...ciu-ciu..here you are!

Defapt..stiti cum am ajuns? E atat de simplu..am adormit, din cauza alcoolui..In fiecare zi m-am inecat in alcool si apoi am vazut trenul ala si am urcat.

Extreme

2010-08-11T01:47:00.008+04:00

Imi place atunci cand imi faci tatuaje pe gat si in alte locuri pentru o scurta durata de timp. Buzele tale sunt la fel de fine ca si aripile fluturilor. Ma mangai cu cuvinte si sunete pe care nu le pot intelege, dar presupun ca imi zici ceva frumos. Iar ochii tai, da, ochii tai, intra subtil in inima mea si deschid cufarul cu sentimente pretioase si neatinse de nimeni.

Imi place atunci cand ne certam si palmele sunt mult mai dureroase decat cuvintele pe care ti le arunc in fata si apoi, le regret a doua zi. De fiecare data, a doua zi, te-am rasfatat cu un pahar cu vin si o tigara. Diminetile alea pline, precum spunea cineva, " e soapta bunului plac si a suferintelor extreme". Ador zilele alea pline de emotii profunde si tandre.

Dar toate astea tin de trecut. Amintirile sunt cele mai frumoase lucruri si imi place cand imi amintesc fiecare lucru extrem si profund care a avut loc in viata mea.

for you

2010-08-02T16:26:00.002+04:00

Am nevoie de o schimbare..

Enemy

2010-07-30T14:31:00.005+04:00

Mi se rup gandurile in doua si se duc in diferite locuri ale lumii. Unii oameni se opresc si-mi sterg gandurile cu buzele, apoi merg mai departe; niste adevarati mizantropi.
Sunt inchisa intr-o celula dintr-un spital de boli mintale. Stau si scriu ore intregi diferite ganduri zdrentuite si fara viata. Boala mea mintala e psihoza maniaco-depresiva, sunt aruncata intr-un delir generalizat si incerc sa caut o cale de iesire. Eu sunt ferm convinsa ca pot zbura si ca eu va dau voua cuvintele ca sa vorbiti. Nu pot accepta idei realiste, ci doar alea fantastice.
Acum ceva timp vroiam sa fug departe de lumea asta, undeva unde e pustiu, undeva unde e noapte tot timpul, unde ploua doar din ochii mei si din cer cad tigari Blackstone. N-am reusit, nu mi-am indeplinit visul, insa am ajuns intr-un loc unde zambetele se vindeau la 5 lei bucata si cuvintele erau aruncate si reciclate. Oamenii de acolo nu dialogau; comunicau prin limbajul trupului si erau fericiti.
Dar..cand ziua se ascundea si aparea minunata perdea neagra cu stele si o luna mirifica, era infricosator. Gandurile urlau si cutreierau casele oamenilor si erau chinuiti si luati prizonieri. Vantul era de partea lor, lua oamenii si ii ducea spre un loc unde erau diferite lagare de concentrare, acolo isi gaseau sfarsitul, iar cand ziua aparea, toata distopia disparea.
Am fugit mai departe, mi-era frica de acel loc si am ajuns in spitalul acesta. Spitalul era renumit, pentru ca aici visele erau transformate in fluturi, zidurile erau doar niste umbre, iar oamenii erau doar niste papusi cu sentimente impaienjenite.
Imi place locul asta, aici simt ca-mi pot construi o lume a mea, unde eu controlez totul si alung tacerea din sufletele oamenilor.

Deep inside

2010-07-26T15:39:00.003+04:00

Mainele noastre se impleticesc, la fel cum fac firele noastre de par.
Incerc sa iti fur silabele si sa le pun in buzunar, la pastrare, dar nu pot, nu ma lasi.
Ma certi si ma bati cu sarutari, la fel cum fac si papucii nostrii..ce frumosi is.
Te-ai intrebat vreodata de ce de fiecare data cand noi doi ne sarutam, papucii nostrii se iubesc si ei?
Fac si ei asta, pt ca iubirea se prelinge pe corpurile noastre si pateaza papucii cu picaturi mici de dragoste.
Imi place atunci cand iti las urme de ruj pe camasa, te murdaresc cu o culoare vie si ramane acolo, astfel incat gandurile tale sa se duca mereu la mine cand vezi pata aia.
Ne dezbracam de suflet, atunci cand facem dragoste si ramanem blocati in vid.
Toate particulele de fericire danseaza in jurul nostru atunci cand ne intalnim si ne lovim cu buzele si ne lasam amprente.
E ca un fel de ritual, in fiecare seara trebuie sa numaram liliecii, pentru ca ei fac parte din noi, din acea bucatica intunecata care se pastreaza in interiorul nostru.

Feelings

2010-07-22T16:37:00.004+04:00

Imi arunci stropi de lumina pe pupila si apoi ma orbesti cu zambetul tau. Buzele tale fine imi crapa obrazul la atingerea lor, dar nu simt durere, ci pasiune. Desi pare un sarut banal pe obraz, eu-l consider foarte dulce, fin si subtil.
Mi-ai rupt cuvintele si mi-ai pus timbru pe gura, ca sa nu mai vorbesc, ci doar sa ma misc. Cu cat tremuram mai mult, cu atat iti aratam cat de mult imi place ce-mi zici. Daca stateam inlemnita, insemna ca nu-mi pasa. Firele mele de par, erau arse de bricheta ta verde si pe spate eram zgariata de unghiile tale ascutite, astfel incat picaturile de sange se prelingeau pe corp. Ma devorai intr-un sens foarte tandru si brutal, in acelasi timp.
Desi mi-ai alungat umbra, eu traiam in bratele tale. Pentru mine, simpla ta atingere imi dadea viata si energie. Degetele mele erau mancate pe jumatate de dintii tai stralucitori si albi. Ciudat, nu ma durea deloc, din contra, imi placea mult cum imi mancai corpul, ma simteam speciala..