Balul

Negura care sta suspendata prin aer incoloceste fiecare lucru din jurul ei,astfel incat reduce vizibilitatea.Vad ceva acolo sus,nu e Soarele.E o luminita galbena cu tente de portocaliu.Are si un trup de fier,e negru.Abia se vede,dar e atat de subtire si fin,cu niste modele si forme minunate.In jurul capului are o coroana,e ca o regina.

E atat de rece.Frigul imi mananca fiecare particica calda din corpul meu,dar rezist.Nu ma pot dezlipi din acest cadru frumos.Pana si frunzele privesc atente la luminita aia.Uneori isi pun intrebarea "Oare nu e o ruda de a noastra?".Culorile acelei sclipiri in noapte,seamana perfect cu frunzele portocalii patate de rosu.Cat de armonios e tabloul asta,din care fac si eu parte.Sunt ca un copil ascuns dupa o perdea de ceata care priveste o natura adormita.Nici un sunet nu se aude,linistea e stapana serii.Luna,n`are curaj sa iasa in evidenta,sta si ea si priveste.

Incet,vantul fugareste linistea.Copacii incep sa danseze.S`a deschis balul mascat.Un copac o invita pe regina la dans,dar ea nu se poate misca.E paralizata,el o saruta si o mangaie usor pe trupul ei de fier cu o creanga.Ea se rusineaza,cred,pentru ca lumina ei palpaie usor.Cand copacul isi misca usor corpul spre o alta femeie,ea revine la normal.Aceeasi pozitie dreapta,exact ca o adevarata doamna.

Frunzele se joaca si ele cu vantul.Vantul e un tanar care le vrajeste pe toate.Ele il doresc,tentatia e prezenta.Adierele si soaptele dulci ale vantului le fac sa tremure,sa se topeasca.Dar el pleaca,revine linistea.Le calmeaza si se intorc la treburile lor nesemnificante.

Plec si eu.Mrejele somnului ma cuprind,apropae ma sufoca.Ma duc in patul moale din casa.Trag o ultima privire,e atat de frumos si relaxant.Pasii ma conduc in casuta intunecata si calda.Ma duc in pat,adorm.