Dosed

Citesc randurile astea pe care le-am scris. Fiecare litera e unica in felul sau si au un anumit aspect. Mi-a spus sa-mi caracterizez propria-mi personalitate. Ce naiba vrea asta de la mine? In fine, fie, scriu, promit ca data viitoare arunc cu cafea fierbinte pe tine, ca sa simti furia din mine care se manifesta in interior la vederea ta.
Arunc cerul pe foaie, impreuna cu norii sai si cu soarele ala nenorocit, care arde al dracului de tare. Pielea mi se bronzeaza treptat si simt ca ma nasc din nou, de fiecare data cand ma bronzez. Defapt, daca stau bine si ma gandesc, tu ma faci sa ma nasc si sa mor in fiecare zi. Ti-am spus ca sunt un mic copil in floarea vietii careia ii place sa guste si cel mai inocent sentiment. Stii ca ador sa ma joc cu culorile si sa le combin, ca sa obtin ceva frumos. Dar tu..tu..ce faci?! Stai ca o mamaliga mucegaita pe scaunul ala de la catedra .. a..si sa nu uitam, parul tau care e " mirific ".
Ma uit la colegii mei, toti devin conducatori, poruncesc creierului sa gandeasca ca sa aiba ce scrie. Ahh, miros de creier ars in aer, ihh, miroase a mortaciune ! Da, probabil miroase a mort, pentru ca sunteti niste copii [unii ] cu niste sentimente moarte si plini de orgoliu si superficialitate.
In fine, incerc sa-ti explic prin niste litere mazgalite ca viata e banala si personalitatea mea se construieste singura in fiecare zi, in fiecare moment. A, si ti-am explicat faptul ca nu-mi place sa te bagi in viata mea, crezand ca ma cunosti, nu e asa. Sper sa intelegi aluzia aia stupida.

Btw, is fucked up ! Nu am chef de nimic, decat de muzica care se aude tare in camera mea zilnic, doar ea imi alina supararea si ma ajuta sa depasesc pragul ala inalt numit dezamagire. Dar, ma ascund dupa cortina uitarii si voi ramane acolo ceva timp, pana cand simt ca trebuie sa ies la iveala.