Mai ţii minte ziua aia geroasă când o buburuză te-a sărutat? Fulgii de zăpadă o răceau şi tu o încălzeai cu afecţiune murdară. O dezbrăcai uşor de haina roşie şi petele alea negre ţi le lipeai pe haine. O iubeai, pentru că te făcea fericit o buburuză mititică plină de amor şi căldură. Tot timpul îşi păta aripioarele cu respiraţia ta dulce şi o loveai gentil cu şoapte colorate şi melodioase.
Ea era tot timpul fericită, niciodată nu plângea. Atunci când îţi curgea câte o lacrimă, ea îţi lua lacrima în mânuţele ei firave şi o bea cu o poftă, încât îţi venea să o mănânci de fericire. Te atrăgea atât de mult încât îţi venea să o devorezi cu poftă, dar în acelaşi timp nu vroiai să o pierzi!
Ţii minte, nu? Ţi-a plăcut, nu?

P.S. Nu uita, eu eram buburuza aia!