Şi am sperat să-ţi laşi cerneala
Pe buzele crăpate.
Niciodată nu mi-a păsat când o frunză mi se desprindea,
Dar când un nor era rănit mă durea,
Simţeam cum cineva îmi bagă fulgere în inimă
Şi mă simţeam neputincioasă.
Nu puteam să ajung până la cerul întunecat,
Să fur praful stelelor de pe brioşele pufoase ale cerului.
O notă muzicală mă ţinea strâns legată de mâna ta.
Dar acum, am scăpat,
Pot să mă scald în visele nopţii
Şi să-mi clătesc ochii cu limpezimea cerului colorat cu raze.
Şi sper că o să găsesc un fir din cerneala ta pe buzele-mi crăpate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu