Noaptea e catifelată

Noaptea e ca o femeie;

Jonglează între realitate şi metafizic,

Zâmbetul ei e atât de larg, încât acoperă lumea toată -

Cum face o femeie fericită.

De asemenea, niciodată nu se îmbracă la fel,

Astăzi îşi ia carul mic ca rochiţă,

Mâine o stea căzătoare printre firele ei de păr.

Parfumul ei e inegalabil şi unic,

Îi place să fie stilată.

Deşi e rece, ea are o inimă de foc,

Dimineaţa orizonturile ei sunt încălzite

De un " Bună dimineaţa! " încântător.

Dacă într-o zi nu e răsfăţată cu acel mesaj frumos,

E înfuriată - unde nervoase şi reci te doboară şi-ţi fac pielea de găină,

Fulgere şi tunete de cuvinte reci şi seci te lovesc,

Şi ploi torenţiale de lacrimi polare îţi izolează sufletul la Polul Nord.

Îi place să fie ascultată şi privită,

Dar să fie linişte, adoră liniştea şi iubeşte natura solitară,

E mai blândă cu ea, decât cu noi - muritorii de rând.

Ea este magică - plină cu sentimente nemuritoare şi gânduri infinite.