Păşim uşor pe sufletele noastre murdare de noroi şi dansăm uşor pe amintiri. Le călcăm în picioare, într-un mod foarte drăguţ şi plăcut, nu ne doare, ci ne face să uităm amintirile urâte.
Mă apuci cu două degete şi printr-o mişcare fină, simt cum mă scufund în tot noroiul şi te pierd. Încep să mă zbat, mă simt mult prea mică, vreau să cresc. Hai, apucă-mă de păr, trage-mă şi după aruncă-ţi lacrimile pe obrajii mei ca să cresc.
Nu uita, nu suntem la circ, suntem în interiorul nostru, asta e o altă lume paralelă cu cea reală. Unde totul e mirific, dar sunt şi părţi mici groaznice care ne chinuie. Hai să ne aprindem ţigările şi să înecăm toată zona asta şi să plecăm de aici.