Un drum anevoios

Cu o miscare legendara a mainii apas clanta usii,o deschid cu o stransoare puternica.O lumina alba,orbitoare imi ataca ochii si o avalansa de fulgi de nea se izbesc neconditionat de fata mea adormita.Abia ma pot misca,oasele imi tremura de entuziasm si insufletire.
Corpul imi vibreaza ca si un telefon stricat.Pasesc usor pe omatul proaspat si sclipitor.E ora 6:21,iar aerul inghetat si umplut de patima se raspandeste prin vazduh.Copacii dorm linistiti,doar eu calc cearsaful alb si lucitor in bezna diminetii geroase.Ma indrept spre lampa din coltul casei.Simt cum vantul face dragoste cu parul meu,iar fulgii mor fericiti pe pielea si hainele mele.Domnul Ger ma opreste si-mi sopteste un poem de dragoste,in speranta sa cad in zapada si sa raman pe veci acolo.Nu reuseste,imi astup urechile cu degetele mele mici.Vad luminita care se misca usor,parca imi face cu mana.Cu pasi grei si plini de nea ajung in sfarsit la lampa.E acoperita de nea si cateva particule de praf au murit sufocate de caldura zapezii.Sticla e murdara de un rosu sters si inghetat,sangele iernii.Mana mea plina de turturi apuca incet manerul ruginit al felinarului.Acum..incerc sa ma indrept spre acea lumina galbena sclipitoare.Simt cum mii de tentacule imaginare ma cuprind si ma trag spre acea luminita.Un tentacul puternic si rece ma cuprinde brusc de mana.Scap felinarul jos,se sparge.Sute de bucatele mici de sticla aterizeaza pe plapuma inghetata si focul se stinge timid.Se lasa o bezna ingrozitoare,pana si vantul striga de spaima.Tentaculul rece ma tranteste jos si ma taraste pana la acea sursa de lumina parfumata.
Ochii imi sunt inghetati si abia pot observa ceva.Gerul imi intra profund in piept si respir greu,simt ca mor.Cad jos si zapada ma imbratiseaza strans,incat adorm si visez in continuare ca un copil ratacit intr-un paradis inghetat.Aud in indepartare un ras isteric;am devenit amanta Domnului Ger.