răsuceam sunetele cu părul,
le atârnam uşor de firele mele
şi lichidul cu care te stropeam pe faţă -
îţi captam atenţia.
câteodată întorceam capul şi vedeam concertul
printre genele tale, era minunat ;
îmi dădea mai multă energie.
luminiţele care ne îmbrăţişau la fiecare răsucire a trupului
erau şi ele bete de fericire nocturnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu