Razele soarelui îmi sărută pupila, iar ochii-mi lăcrimează de fericire. Astăzi se împlinesc trei luni de când te ţin prizonier în mintea mea. Acum ceva timp, am început să jucăm un joc. Am făcut un pariu că tu nu vei găsi luna portocalie a sufletului meu. Ai acceptat.
În ziua în care am luat apusul într-un pahar şi l-am pus pe birou, ţi-am spus că luna o ascund într-un filtru a unei ţigări magice. M-ai crezut, se vedea clar fascinaţia pe lumina din ochii tăi blânzi. Ai început să cauţi luna, nestingherit. De multe ori te întorceai la mine şi mă rugai să-ţi dau un indiciu şi atunci ţi-am spus : " bileţelul caramelizat din piaţa mică a inimii tale, se află printre picăturile îngheţate ale inocenţei tale, acolo, în gara veche, o vei găsi ". Ca un copil, ai început să controbăi orice colţ al lumii. De trei ori erai să te îneci în oceanul sufletelor triste şi o singură dată era să te îndrăgosteşti de prezenţa unei umbre mistice. Simţeai că dacă ai să găseşti acea lună, vei renaşte din propria-ţi cenuşă, pentru că ştiai că acolo vei găsi răspunsurile la toate cugetările tale.
Defectul căutarii tale a fost că niciodată nu ţi-ai controlat inima. Acolo unde un pachet magic se ascundea şi l-ai uitat pe o rază de soare de pe haina mea roşie. Scopul acestui joc a fost să observ câtă ambiţie ai şi câte şanse sunt să lupţi pentru fiinţa mea. Dar la un moment dat, te-ai săturat, nu ai mai căutat, te-ai oprit. Ai venit la mine, dezamăgit şi mi-ai spus " începând de azi, printre lacrimile mele azurii, te închid în pivniţa din sufletul meu. Când voi fi pregătit, te voi scoate şi te voi scălda în aroma lunii tale, îţi promit."
Am avut încredere şi de atunci îţi tot scriu, aşteptând un răspuns, dar probabil eşti prea ocupat cu găsirea adevărului de la baza sentimentelor noastre..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu