Mirosul de toamnă îmi inundă mintea şi-mi răceşte mâinile. Mi-e frică ca într-o zi, când o voi apuca de mână, să fiu prea rece, iar umbra să mă lase singură într-o lume plină cu păcate. Soluţii, unde sunteţi? Am nevoie de voi să-mi aranjaţi sentimentele pe care le urăsc, pentru că se contrazic cu dragostea mea şi-mi răceşte umbra drăguţă. Unde sunteţi când am nevoie de voi?
Miros a tine, umbră, de aceea îmi pare rău că reacţionez aşa - oare inima mea e bolnavă? Nu m-am gândit la asta, deşi ar fi trebuit. Zilele astea au fost ploioase, iar ochii mei erau mereu umezi şi acoperiţi de nori cenuşii. Da! Sunt bolnavă...şi dacă sunt bolnavă, poate fi o scuză bună, nu? Interiorul meu e piperat cu perfecţiunea ta, de aceea am aşteptări mari şi simt că timpul şi spaţiul e mereu al meu, înţelegi?
Promit că o să-ţi scriu poveşti haioase, ca să răsara Soarele nostru şi să ne încălzească inimile, pentru că tu nu eşti doar o umbră, eşti jumătatea mea.
