Te prind, te scap

Mi-am închis răbdarea într-un plic al cerului

Şi l-am lipit cu praful aerului

Cald al gurii tale.

Respiraţia am lăsat-o să se odihnească pe petale

De ochi înlăcrimaţi şi o să o iau,

Doar atunci când culorile se vor risipi

În oceanul turcoaz făcut din aripi -

Ale umbrelor ce se extaziau

La vederea ochilor ce se desprindeau

De frunzele feţei.

Tot ce vreau e să plutesc pe acest curcubeu

Din cuvinte care au ajuns la apogeu -

Mi-e milă şi le mângâi pielea fină

Şi unsă cu adrenalină.

Mă pierd prin zorii de zi şi mă ascund în cuiburile nopţii

Unde fiecare stea stă şi-mi ascultă dinţii

Conturaţi cu regrete şi sentimente uitate.

Mi-e frică să mă uit în spate

Să-ţi văd chipul din lut

Şi să te salut

Cu lacrimi în ochi, iar tu să dispari

Şi fericirea să fie doar când tu apari

Sub altă formă şi sub un alt răsărit de soare.

Aş vrea să-mi întemniţez literele suferinţei

În abisul neputinţei.

Te rog, întoarce-ţi trupul pe şinele din caramel

Şi lasă-mă să te alint altfel.