zero

Lumina purpurie a zorilor de zi îmi umblă pe retină. Urme cenuşii rămân în urmă ; pui prea multă cenuşă pe vocalele pe care mi le arunci în gură. Astăzi ai uitat să mă dai cu tuş cafeniu în jurul inimii, azi sunt umbra sufletului tău plăpând. Duc o luptă grea cu zâmbetul de ieri, nu mă lasă să-l folosesc şi azi. În această zi senină, zambetele fug de mine şi se ascund printre firele de păr de pe pieptul tău.

În această dimineaţă, mi-ai zis că mi-ai ascuns nişte cuvinte înmiresmate în buzunarul drept al inimii. Am să verific, sper să-ţi schiţez un zâmbet gingaş.