I miss us

Plutesc pe norul acesta de 90 de zile, te privesc din cer cum schimbi canalul la tv, cum mergi la o bere cu băieţii, cum joci basket, cum îţi bei cafeaua în restaurantul tău preferat, cum iubeşti o ţigară mai mult decât m-ai iubit pe mine, cum îţi continui viaţa într-un globuleţ de sticlă parfumat.

Când văd că te supără cineva, te alin cu o ploaie caldă, ca să-ţi mângâie obrajii trişti şi automat apare un vânt drăguţ în faţa ta, care te trage aşa tare de acei obraji, încât reuşeşte să modeleze un zâmbet cald. Când îţi îndrepţi privirea spre cer, norul meu arde de bucurie şi petale de raze îmi alină trupul - atunci mă simt împlinită, chiar dacă tu nu observi că sunt acolo. Când eşti fericit alături de o fată naturală, mă simt slăbită, dar fericită, pentru că te simţi tu bine.

Acum, te rog, deschide-ţi braţele şi primeşte-mă lângă pieptul tău - vreau să-şi simt bătăile inimii, la fel cum făceam înainte.

I miss the way we never said goodbye

E dimineaţă. Parfumul florilor bronzate de soare mă trezesc. Mâna mi-e amorţită sub capul tău. Cu meticulozitate, mă ridic din pat şi mă duc în bucătărie ca să aranjez frumoasa dimineaţă.

Razele soarelui îmi sărută pupila, iar ochii-mi lăcrimează de fericire. Astăzi se împlinesc trei luni de când te ţin prizonier în mintea mea. Acum ceva timp, am început să jucăm un joc. Am făcut un pariu că tu nu vei găsi luna portocalie a sufletului meu. Ai acceptat.

În ziua în care am luat apusul într-un pahar şi l-am pus pe birou, ţi-am spus că luna o ascund într-un filtru a unei ţigări magice. M-ai crezut, se vedea clar fascinaţia pe lumina din ochii tăi blânzi. Ai început să cauţi luna, nestingherit. De multe ori te întorceai la mine şi mă rugai să-ţi dau un indiciu şi atunci ţi-am spus : " bileţelul caramelizat din piaţa mică a inimii tale, se află printre picăturile îngheţate ale inocenţei tale, acolo, în gara veche, o vei găsi ". Ca un copil, ai început să controbăi orice colţ al lumii. De trei ori erai să te îneci în oceanul sufletelor triste şi o singură dată era să te îndrăgosteşti de prezenţa unei umbre mistice. Simţeai că dacă ai să găseşti acea lună, vei renaşte din propria-ţi cenuşă, pentru că ştiai că acolo vei găsi răspunsurile la toate cugetările tale.

Defectul căutarii tale a fost că niciodată nu ţi-ai controlat inima. Acolo unde un pachet magic se ascundea şi l-ai uitat pe o rază de soare de pe haina mea roşie. Scopul acestui joc a fost să observ câtă ambiţie ai şi câte şanse sunt să lupţi pentru fiinţa mea. Dar la un moment dat, te-ai săturat, nu ai mai căutat, te-ai oprit. Ai venit la mine, dezamăgit şi mi-ai spus " începând de azi, printre lacrimile mele azurii, te închid în pivniţa din sufletul meu. Când voi fi pregătit, te voi scoate şi te voi scălda în aroma lunii tale, îţi promit."

Am avut încredere şi de atunci îţi tot scriu, aşteptând un răspuns, dar probabil eşti prea ocupat cu găsirea adevărului de la baza sentimentelor noastre..

şuviţele coşmarului

Se simte vibraţia privirii tale - cum îmi analizezi suferinţa şi disperarea. Am ameţit de la primul început de vis, de la prima clipire. De când ai plecat, în fiecare sâmbătă leşin de la prima atingere a pânzelor cerului.

Tot timpul e ca un coşmar, dar cumva, are părţile sale frumoase. Eu şi cerul ne iubim sub razele calde ale soarelui şi facem baie împreună, apoi ne ştergem cu puterea culorilor curcubeului din urechea cerului. Stăm tot timpul pe un morman de cutii pe jumătate goale, acolo unde gândurile mele sunt conservate. Câteodată, vântul le descarcă şi le aruncă într-un ocean al uitării - asta se întâmplă când am sufletul încărcat. În fiecare sâmbătă, am impresia că ne întâlnim pentru prima oară - la primul pas al răsăritului, ne întâlnim sub celulele vişinii.

E ciudat să am un astfel de vis, în fiecare minut al sâmbătei, pentru că numai sâmbăta beau frumoasa dimineaţă în ceaşca mea preferată. Întoarce-te în căsuţa inimii mele, promit că zilnic te voi răsfăţa cu mierea de pe buzele mele, cu o baie căldă şi albastră din ochii mei şi cel mai important, cu aerul cald al respiraţiei mele uşoare.

@update

Rupe din tine şi completează-mă,

Aruncă pe mine bucăţi din tine pline de dragoste,

Murdăreşte-mă cu sentimentele tale -

Îţi promit că nu le voi şterge cu buretele!

Îmbracă-mă cu sadism,

Încâlceşte-mi părul cu dorinţele tale!

Încălzeşte-mi gâtul şi urechea

Cu litere pofticioase şi striveşte-mă cu respiraţia ta grea.

Iubeşte-mă sub cearşafurile tale pătate de gândurile mele,

Săruturile tale pătimaşe să-mi rupă buzele.

Ia albastrul ochilor mei şi desenează-mi pe spate

Poemele pe care mi le scrii cu raze de soare.

Stropeşte-mă peste obrajii trandafirii cu utopia inimii tale,

Să simt cât de tare sufletul tău ţipă în gura mea -

Atunci când limbile noastre dansează vals

La lumina lunii sufletelor noastre.

Lasă-mă să-ţi tatuez degetele cu zgârieturile mele,

Atunci când îţi scrii numele cu buzele pe sânul meu drept.

Lasă-mă să desprind din tine picături de culori

Să le adaug în agenda mea

Acolo unde fiecare gând de-al tău îşi face loc prin venele mele

Şi acolo unde fluturii dau petreceri la mine în stomac.

Lasă-mă să-ţi ating cerul ochilor - să simt cât de cald e,

Atunci când îmi şopteşti la ureche silabe sublime

Şi mă acoperi cu o stare de beatitudine...

broken heart

Ţi-am găsit portretul într-un dosar, unde sunt aranjate în ordinea alfabetică, fiecare expresie frumoasă pe care mi-o adresai atunci. Aveai lacrimi în ochi, urmele de creion erau frumos mâzgâlite pe foaia cartonată.

Când ţi-am văzut chipul, lacrimile au început să se risipească precum nişte petale de nuferi albi. Tornade de sentimente îmi distrugeau pupila şi privirea se împăiejeni când am văzut că în zona zâmbetului tău foaia era caldă. Mă lupt cu rana din cutiuţa mea fermecată, acolo unde te-am păstrat şi pe tine. Mă lupt cu fiinţa mea, cu ceea ce simt şi nu pot atinge. De multe ori, în ceea ce îţi adresez, pomenesc de răsăritul de soare aflat pe zâmbetul meu şi ştii de ce? Pentru mine, acel răsărit înseamnă un nou început şi sper că într-o zi îţi vei trimite glasul înmiresmat spre mine ca să-mi şopteşti la ureche : mi-a fost dor de tine!

:missyou:

Dorinţa supremă a fetiţei cu părul bălai e să simtă, din nou, acea legătură printre degetele ei micuţe. Vrea să facă un nou nod, să deseneze o nouă legatură dintre un suflet şi o fiinţă umană. Vrea să alerge din nou cu domnul cu pielea închisă printre rânduri şi să cadă într-un pat pufos, cu capul pe o pernă din amintiri impresionante.

Din păcate, această dorinţă va rămâne agăţată de gulerul cămăşii acelui domn, ca o urmă de ruj neobservabilă.

cenuşiu aproape negru

Lacrimile mele au fugit în palmele tale moi şi stau acolo, se feresc de ochii mei neputincioşi. Ochii şi buzele-mi sunt murdare de cerneala roşie al apusului de soare. Şuvitele roşcate ale apusului îmi mângâie vocea, mi-o calmează cu căldură şi puritate divină.

În ziua în care am furat răsăritul de soare şi l-am ascuns în seiful inimii tale, lacrimile mele au început să curgă necontrolabil şi petele argintii ale cerului cenuşiu îmi desenau coapsele cu cicatrice. Acele semne aveau acelaşi miros ca al trupului tău şi se simţeau la fel de delicat ca şi atunci când ne-am sărutat pentru prima oară şi buzele noastre se lipeau cu afecţiune de februarie. Îţi aminteşti când mă protejai de razele lunii şi priveam cum fulgii de zăpadă făceau dragoste în văzul tuturor?

Acum am înţeles de ce atunci când ne-am întâlnit îmi tremurau aripile ; privirea ta caldă îmi dădea de înţeles că conexiunea noastră va dura până la următoarea ploaie de fulgi.

best of you

Au trecut două luni de când doi norişori s-au despărţit. Puful lor a rămas pe străzile pustii ale oraşului albastru. De ce uităm să visăm cu ochii între deschişi? E aşa frumoasă starea asta, când simţi că eşti împlinit şi persoana de lângă tine îţi atinge sufletul prin cuvinte melodioase.

Cascade de nori întunecaţi se împrăştiau prin oraşul tău alb, îţi pătau lacrimile calde. Prin canale, lacrimile reci ale planetelor mele azurii luminau labirintele ude şi murdare ale sufletului tău uitat de Soare. Când ai declanşat furtuna, literele tale fugeau speriate şi se adăposteau lângă timpanul meu şi-mi alinau durerea. Mă făceau să înţeleg numai ce vroiam eu şi să sper în continuare că într-o zi luminile trenului roşu îmi va lumina din nou trupul îmbrăcat cu nerăbdare şi sentimente pure. Buzele tale tremurau tulburate de valurile lacrimilor mele reci ; te înecam cu dorinţă, speranţă şi visare. Ai încercat să mă îndepărtezi din oraşul tău, dar nu ai reuşit. Întotdeauna filmul tău preferat îmi va mângâia trupul gol lipit de-al tău, în fiecare noapte când stelele iau cina la lumina Lunii.

raze albastre

Cerul vibrează atunci când ai obrajii obosiţi. Câteodată, în nopţile reci, mă rogi să-ţi mângâi obrajii cu apusul meu de soare de pe buzele-mi roşii. Când îţi încălzesc faţa, lacrimile tale reci se scurg uşor pe bulevardele de la colţul gurii tale. Îmi place atât de mult când zâmbeşti ; parcă ai lua luna între dinţi şi zâmbetul tău fosforescent îmi luminează camera. Mâna ta catifelată pătrunde în pupila ochiului meu drept şi-mi calmezi bătăile inimii.

Ţi-ai făcut un obicei în a-mi cânta în fiecare seară ; îmi desenezi urechea cu sunete liniştite. Adori când tremur sub atingerea plăpândă a vocii tale şi îmi înfing unghiile în mâna ta caldă. De multe ori îmi spui că aceste reacţii sunt rezultatul unor sentimente curate. Aş vrea să-ţi spăl obrajii cu albastrul ochilor mei pe vecie; să simţi cât de puternic e contrastul şi să simţi furnicături din cauza nuanţei de albastru.

Câteodată mă întreb : de ce ne-am lăsat sufletele într-un pahar de vin roşu şi amintirile le-am încuiat într-o scrisoare?