Aprinde-ţi ţigara.
Ascultă-mă.
Fumul ei îţi va înveli uitarea.
Dar taci, pentru că picăturile de scrum se îndrăgostesc acum,
De buzele tale crăpate,
Mâzgâlite cu muzica toamnei.
Dansează cu aroma ei,
Mişcă-ţi gândurile pe lângă ea,
Îndrăgosteşte-te de trupul ei fin,
Care se sacrifică, ca să uiţi.
Ce să uiţi?
Lacul albastru de lângă casa văruită,
Înconjurată de copaci singuri.
Mirosul tău de mere o înnebuneşte,
Observi?
Se topeşte când o săruţi
Şi o laşi fără haine.
Dacă îţi place să fumezi, înseamnă că iubeşti aburii,
Care se ridică în fiecare dimineaţă din ceaşca ta de cafea.
Dacă iubeşti,
Fumează-ţi inhibiţiile şi lasă-ţi dorinţele
Să cadă într-o scrumieră veche,
Să se dezlănţuie în voie,
Pe ritmurile inimii tale.
S-a terminat ţigara,
Ai reuşit să uiţi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu