Şoapte subţiri

Astăzi te-ai jucat cu nuanţele ochilor mei blânzi : îmi colorai ochii după cum vroiai tu şi-mi puneai o sclipire acolo unde se vedea cel mai bine. Mi-ai luat tăcerea şi ai aşezat-o într-un sertar al inimii tale şi pe buze mi-ai desenat râsete şi veselie. Mă modelezi atent cu expresii şi cuvinte frumoase, căci ai grijă de mine şi deşi nu sunt conştientă, inima-mi fuge mereu când te vede.
Gândurile grele şi înnegrite mi le-ai luat şi le-ai aruncat în oceanul amintirilor triste. Îmi repeţi că dorinţa ta supremă este să-mi curgă fericire pură în vene şi zâmbetul să fie mereu de partea mea. De fiecare dată mă faci să mă simt micuţă, dar tot tu mă ajuţi să-mi car grijile care-s de 5 ori mai mari decât mine. Şoaptele subţiri se preling uşor pe petalele de lalele, în fiecare dimineaţă, iar parfumul sufletului tău este mireasma care îmi deschide ochii în fiecare zi. Îmi alinţi fluturaşii şi în fiecare noapte le spui o poveste nemuritoare, mai superbă decât orice basm.
Dar şi când vin furtunile, eu sunt un uragan, iar tu o simplă burniţă. Aştepţi să mă calmezi, apoi îmi admiri curcubeul din ochii mei. Ai o rezistenţă de invidiat, cred că şi un robot s-ar fi scurtcircuitat de mult lângă mine.
Tu eşti jurnalul meu, secretele mele sunt în paginile minţii tale, fiecare gând de al meu este numărul paginii, iar fiecare sentiment micuţ este un simplu cuvânt pe foile colorate.