Suntem doi poli opuşi, eu sunt sudul, iar tu nordul. Ne completăm; eu te încălzesc atunci când inima ţi-e rece ca gheaţa, iar tu mă răceşti, când sentimentele-mi sunt înflăcărate. Ochii tăi verzi fac în fiecare seară dragoste cu punctuleţele mele albastre. Îi mângâi delicat cu genele şi îi faci să se închidă de emoţii. Mai ştii când ochii au început să-mi tremure atunci când mi-ai scris poeme pe spate? A fost magic, simţeam cum toată lumea se aşează pe spatele meu şi începe să danseze voios pe şira spinării. Erai aşa fericit când îmi încălceai părul şi te rătăceai cu degetele pe cărarea capului. Să ştii că mi-e dor de minutele alea superbe şi încălzite de dragoste pură.
Zâmbetul e ca un ocean de scântei, iar în colţul gurii ai sirene, care mă atrag în mrejele lor şi apoi începi să mă săruţi cu afecţiune. Mâinile tale mă ţin sechestrată de trupul tău plin de sentimente noi şi dăm naştere universului nostru.
Te avertizez că dacă te apropii prea mult de insula sufletului meu, s-ar putea să te ţin captiv câţiva ani. Ai grijă, dragul meu! Vei fi prizonierul dragostei mele, cuvintelor mele şi gesturilor mele. Ştii cât de greu e să spun alfabetul inimii mele când eşti prin preajmă? Inima mea se transformă de fiecare dată într-o balerină, când mă întâlnesc cu ochii tăi ; ţopăie de ici colo printre miresme de primăvară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu