n. utopie

Bucăţile de parfum se preling pe gâtul tău zgâriat de iubirea mea nocturnă. Conturul buzelor mele au rămas tatuate pe lobul urechii tale stângi. Îţi culeg emoţiile de pe obrajii tăi calzi şi-mi iau trotineta. Merg pe curbele atent creionate ale bulevardului numit Trup.

Roţile unghiilor mele îţi las urme gigantice pe pieptul tău fin. Câteodată poposesc în zona corzilor sensibile şi mă odihnesc pe ele ; sunt elastice şi moi. Apoi merg mai departe. Când se face noapte, milioane de fiori mititei mă atacă din toate unghiurile şi îmi devorează trupul firav. Mă simt bine, dar în acelaşi timp mi-e frică. Sub genele tale, e un loc destul de sigur. Acolo razele de lumină îmi mângâie fesele, dar nu mi le mănâncă şi mă alintă cu expresii calde, nu reci. La graniţa dintre buza de jos şi cea de sus, se află paradisul. Intru într-un loc umed, alunecos şi cald. Uneori mă duc acolo să joc coarda cu limba ta, să o chinui puţin. Când obosesc, mă odihnesc pe o plombă şi apoi mă trântesc pe buzele tale moi şi rămân acolo şi dorm, până când mă dai tu jos şi mă aşezi pe bărbie. De pe barbie, îţi pot vedea pieptul, inclusiv bulinele alea tari şi sensibile. Mă arunc în gol şi cad pe un sfârc. Deja începi să tremuri, deşi îl mângâi cu piciorul şi mă joc cu degetele de la picioare, pentru că mâna mea e prea mică şi nu ai simţi nimic. De aici îţi pot auzi şi bătăile inimii. Sunt aşa accelerate şi mă fac să zâmbesc. Fiecare bătaie în plus îmi înseninează chipul.