Enemy

Mi se rup gandurile in doua si se duc in diferite locuri ale lumii. Unii oameni se opresc si-mi sterg gandurile cu buzele, apoi merg mai departe; niste adevarati mizantropi.
Sunt inchisa intr-o celula dintr-un spital de boli mintale. Stau si scriu ore intregi diferite ganduri zdrentuite si fara viata. Boala mea mintala e psihoza maniaco-depresiva, sunt aruncata intr-un delir generalizat si incerc sa caut o cale de iesire. Eu sunt ferm convinsa ca pot zbura si ca eu va dau voua cuvintele ca sa vorbiti. Nu pot accepta idei realiste, ci doar alea fantastice.
Acum ceva timp vroiam sa fug departe de lumea asta, undeva unde e pustiu, undeva unde e noapte tot timpul, unde ploua doar din ochii mei si din cer cad tigari Blackstone. N-am reusit, nu mi-am indeplinit visul, insa am ajuns intr-un loc unde zambetele se vindeau la 5 lei bucata si cuvintele erau aruncate si reciclate. Oamenii de acolo nu dialogau; comunicau prin limbajul trupului si erau fericiti.
Dar..cand ziua se ascundea si aparea minunata perdea neagra cu stele si o luna mirifica, era infricosator. Gandurile urlau si cutreierau casele oamenilor si erau chinuiti si luati prizonieri. Vantul era de partea lor, lua oamenii si ii ducea spre un loc unde erau diferite lagare de concentrare, acolo isi gaseau sfarsitul, iar cand ziua aparea, toata distopia disparea.
Am fugit mai departe, mi-era frica de acel loc si am ajuns in spitalul acesta. Spitalul era renumit, pentru ca aici visele erau transformate in fluturi, zidurile erau doar niste umbre, iar oamenii erau doar niste papusi cu sentimente impaienjenite.
Imi place locul asta, aici simt ca-mi pot construi o lume a mea, unde eu controlez totul si alung tacerea din sufletele oamenilor.