nu uita


Petalele de pe genele tale au rămas acolo şi umbra ta stă într-un colţ şi nu vorbeşte cu nimeni. Mă uit la ea, uneori o mângâi şi după mă spăl pe mâini ; culoarea pielii tale catifelate se imprimă pe degetele mele curate şi se prelinge uşor pe mână. De obicei, îmi iau aripile de buburuză şi îndepărtez petele, ca să-mi împrospătez mâinile şi mintea. Razele de lumină din ochii mei ţi-au zgâriat trupul gingaş şi acum fugi de mine ; te ascunzi într-o valiză şi îţi laşi amintirile în afara ei.
Când te vizitez, iau amintirile în mâini şi încep să râd sau să plâng - cafeaua şi atingerea ta din acel local, am sa le las mereu acolo, ca să nu uiţi niciodată. Când vei ieşi din valiză, îţi vei aminti de mine şi cu inima în dinţi ai să începi să mă cauţi prin toate paginile cărţilor din librăria mea preferată. Caută-mă acolo, unde nimeni nu e vinovat.

P.S. Frumosul se ascunde la pagina 16, paragraful 18.