Omul începuse să vorbească singur...
Şi totul se mişca în umbre trecătoare -
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacăra de soare.
Nimic.
Pustiul tot mai larg părea...
Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt,
-Şi-nvineţit de gânduri, cu fruntea în pământ,
Omul începuse să vorbească singur...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu