Ţi-am agăţat respiraţia în colţul gurii mele,
Aşa cum mi-ai zis,
Ce să fac de acum?
Curăţenie?
Bine, voi arunca fiecare gând murdar,
Fiecare sărut neîngrijit
Şi fiecare regret urât mirositor.
Când te întorci?
Nu mai ştiu unde să mă aşez,
Nu-mi găsesc locul printre hârtiile astea pline de ...
Dorinţele împregnate cu parfum de toamnă dulce,
Printre fluturii care se joacă cu stomacul meu,
Iar eu ţip la ei să nu mai facă atâta deranj pe acolo.
Recunoaşte umbra de care ţi-e dor
Şi întoarce-te pe aceeaşi cărare
Făcută din coji de portocale,
Copaci de tei pe margini
Şi pătată de parfumul buburuzelor -
acel parfum care se răspândeşte în aer când ele fac dragoste.
De asemenea, te rog, ia-ţi în buzunarul drept nişte petale de mac,
Vreau să le simt din nou pe şira spinării
Când mă speli cu ele ca să-mi îndepărtezi dorul.
Vin-o să pui tablouri în ochii mei
Să mă minunez dimineaţa de imaginaţia ta,
Când îmi aduci cafeaua în scoica mea preferată
Şi o ţigară aprinsă între buzele tale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu