Te-am învelit cu o pătură înstelată,
Ţi-am sărutat ochiul stâng
Şi ţi-am desenat un "noapte bună" pe gât,
norule.
Mi-e dor tine, de cel vechi,
Când închideai fereastra atunci când lacrimile
Ne inundau străzile.
Mi-e dor să mă speli cu umbre din dimensiuni diferite
Şi să mă laşi să visez în faţa oglinzii sufletului tău.
Lasă-mă să mă simt din nou frumoasă
Când mă uit la el.
Acum, ţi-ai închis gândurile într-o valiză neagră
Şi ai uitat de mine,
Fetiţa cu ochii cenuşii şi părul bronzat,
Cea care-ţi asculta fiecare idee pitorească.
Ai uitat că eu deţin polenul florilor în pistruii mei ?
Cred că da, deoarece când te murdăream cu polen pe buze
O ploaie caldă de îmbrăţisări de vară conturate cu răsărituri de august
Îmi mâzgâlea buzele.
Acum, de ce stai întins în patul Lunii singuratice?
Vin-o în braţele mele şi roagă-mă să te dezbrac de beznă
Şi să te înalbesc cu spuma mării
Şi să desenez curcubee cu aromă de scoici.
Fă-ţi curaj, căci să ştii că te voi aştepta mereu
În acel zâmbet din după-amiaza vopsită de pe banca vişinie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu