Noi suntem victimele propriei noastre dorinte. Ne ucidem interiorul incetul cu incetul, pana cand nu ramane nimic. Fiecare bucatica din noi cade pe strazile aglomerate, zilnic, fara sa ne dam seama ca ne pierdem. Sunt prizonierii propriilor noastre vicii si sentimente. Doar muzica ne sparge monotonia zilnica si ne conduce spre un alt taram salbatic.
Dorintele si nevoile noastre sunt imense, incat uneori nu le putem atinge nici macar cu varful degetelor; n-avem puterea de a conduce. Corpurile noastre sunt niste masini de ucis lucruri ireale; acele spirite vii care traiesc si se hranesc cu sufletul nostru. Cand ne vom opri sa ne omoram interiorul si sa privim inainte si sa lasam trecutul in pace?
Niciodata, pentru ca avem un orgoliu puternic si suntem condusi de puterea aia oribila a incapatanarii ---> mama tuturor rautatilor.
2 comentarii:
Multumesc pentru watch.
"Noi suntem victimele propriei noastre dorinte. Ne ucidem interiorul incetul cu incetul, pana cand nu ramane nimic." - oarecum adevart dupa parerea mea. Din ce am observat eu pana acum cred ca totul are legatura cu ceva ce inca noi nu am descoperit in experianta noastra umana ... acel noroc de a intalni o anumita persoana la un moment dat care sa te ridice atat la propriu cat si la figurat, care sa fie acolo ca o alternativa mai ales atunci cand totul parea pierdut si farqa sens... aceasta este esenta vietii faptul ca mai sunt si astfel de mici evenimente sau oameni care iti pot schimba intr-o clipa modul in care privim noi acum viata.
Trimiteți un comentariu