Mi-ai luat gândurile toamnei
Şi m-ai îmbrăţişat într-o mare albastră,
Ochii, mi-ai împăiejenit
Şi cu şoapte zaharisite m-ai învelit.
Timpul s-a oprit la semafor, ne aşteaptă pe noi,
Să trecem strada profană,
Să cădem într-un amalgam de prologuri fără sfârşit,
Să ne călcăm gândurile fără sens,
Să vorbim coerent cu..
Zâmbetul -
Care e întotdeauna de partea noastră.
Timbrul vocii tale îmi ţinea trează inima
Şi vorbea cu ea, la un ceai de cuvinte aromate.
Ţine-mă aşa şi trezeşte-mă când fulgii vin.
Scurt şi de lungă durată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu