nonsens

Mi-ai luat gândurile toamnei

Şi m-ai îmbrăţişat într-o mare albastră,

Ochii, mi-ai împăiejenit

Şi cu şoapte zaharisite m-ai învelit.

Timpul s-a oprit la semafor, ne aşteaptă pe noi,

Să trecem strada profană,

Să cădem într-un amalgam de prologuri fără sfârşit,

Să ne călcăm gândurile fără sens,

Să vorbim coerent cu..

Zâmbetul -

Care e întotdeauna de partea noastră.

Timbrul vocii tale îmi ţinea trează inima

Şi vorbea cu ea, la un ceai de cuvinte aromate.

Ţine-mă aşa şi trezeşte-mă când fulgii vin.

Scurt şi de lungă durată.