Poem

Fete stingherite de vant
ale oamenilor cu sufletele intemnitate
o masca alba de fier
ascunde zambetele taioase.
Privind cutia cu valori a mamei,
vad o poza invechita de timp
eram noi doi, fratioare,
doi copii cu fetele ca de schelete albe.
Alba mi-a fost copilaria
O inchisoare alba plina de tainele vietii,
Dureri, bucurii si iubire uitata
Intr-o cutie invechita de timp.
Stand cu genunchii goi pe podeaua rece
cu un gandac negru trecand pe langa mine
vad o fata scheletica si atent conturata…
Tu erai, mama,
O dantela rosie iti rupea gatul
si te forta sa zambesti
o putere a mintii satanice,
un spectru cu o inima mare,
te-a creat.
O creatie, atent prelucrata
Far acute si alte defecte populare,
O pata de culoare in ochi si
un rosu aprins pe buze,
de-o frumusete rara te-a facut.
O ideologie a gandurilor prostesti,
Imi spune sa plec si sa las cutia cu poze
mucegaite de minute si ,
sa va las
pe voi sa descoperiti…