Masca tacerii

Cuvintele-mi zboara prin gand,
Cu creierul fumegand,
De-o nervozitate necontrolata
De tacerea capatata.

Tac.
Atat stiu sa fac.
Timpul trece, iar eu stau,
Doar stiu sa beau.

Negrul si albul imi distruge mintea,
Nu-mi pot exprima opinia,
Doar ascult povestea,
Fara sa spun parerea mea rea.

Masca tacerii imi controleaza chipul,
Doar o mimica , a starilor, usoara,
Desenata pe fata mea osoasa,
Confuzia si abstractul – acesta este tipul.

Un tip prostesc si independent,
Din cauza singuratatii,
Comunicarea mea este ca si un ciment,
Stearsa si uitata in aceasta lume a sociabilitatii.