10

*Un amalgam de simtiri si trairi ma zgarie in interior si nu pot sa ma descarc prin cuvinte,probabil din cauza orei tarzii.Ceea ce am scris mai jos..e ceva ireal,dar totusi ceva care mi`a ramas intiparit in minte in urma zilei de astazi.

Cobor din masina rosie cu detalii galbene,pe asfaltul acoperit de zapada inghetata si murdara.Intru pe portile cimitirului inconjurat de ceata.Totul este umed si mii de morti ma intampina..
Un baiat timid vine si ma ia de mana.Pielea lui e atat de uscata si se vad oasele ingalbenite de timp.
Ii este frica de locul asta morbid si nu stie unde se afla.
Ciorile .. abia isi misca fundul negru de pe crucile ruginite.Le place sa vada spectacolul si sa rada de naivitatea mortilor care umbla cu zambetul pe buzele despicate si unse de pamant.Copacii stau si ei singuratici,imbatraniti de timp.Le e dor de tinerete si le e frica de moartea care ii asteapta.
Baiatul se joaca cu parul meu blond si carliontat de umezeala din aer.Degetele lui osoase se plimba usor prin parul meu; il face fericit.
Un zambet chinuit si taiat ii apare pe chip,incep sa rad.Toti mortii se uita la mine..Incep sa fug si ma opresc in fata unui mormant gol inconjurat de lumanari.Cad si ma izbesc cu fata de pamant.Ma doare obrazul drept,m`am inrosit si mii de lacrimi calde imi alina durerea.
Dar el apare in fata mea,incepe sa ma sarute tandru si`mi alina durerea cu mana lui rece.Ochii lui nevinovati si conturati de un verde sters,ma fac fericita.Ma ridica si ma scoate din cimitir.Ne tinem de mana si totul dispare..metafizicul ne imbratiseaza.

Un comentariu:

Andreea spunea...

interesant. in ultima vreme cand aud de morti simt un fior pe sira spinarii. nu stiu de ce, dar pentru moment nu ma mai simt atrasa de cimitir cum eram inainte. cred ca e de vina atmosfera moarta ce ma inconjoara.