Te prind, te scap


Mi-am închis răbdarea într-un plic al cerului
Şi l-am lipit cu praful aerului
Cald al gurii tale.
Respiraţia am lăsat-o să se odihnească pe petale
De ochi înlăcrimaţi şi o să o iau,
Doar atunci când culorile se vor risipi
În oceanul turcoaz făcut din aripi -
Ale umbrelor ce se extaziau
La vederea ochilor ce se desprindeau
De frunzele feţei.
Tot ce vreau e să plutesc pe acest curcubeu
Din cuvinte care au ajuns la apogeu -
Mi-e milă şi le mângâi pielea fină
Şi unsă cu adrenalină.
Mă pierd prin zorii de zi şi mă ascund în cuiburile nopţii
Unde fiecare stea stă şi-mi ascultă dinţii
Conturaţi cu regrete şi sentimente uitate.
Mi-e frică să mă uit în spate
Să-ţi văd chipul din lut
Şi să te salut
Cu lacrimi în ochi, iar tu să dispari
Şi fericirea să fie doar când tu apari
Sub altă formă şi sub un alt răsărit de soare.
Aş vrea să-mi întemniţez literele suferinţei
În abisul neputinţei.
Te rog, întoarce-ţi trupul pe şinele din caramel
Şi lasă-mă să te alint altfel.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Gosh, cat de frumos. 8->

Unknown spunea...

Aww, mulţumesc frumos! :">