În fiecare marţi ne vindem trupurile, nu ideile. Sclipirile le aruncăm pe copaci, precum ghirlandele într-un brad. Deseori urcăm şi coborâm în pivniţa sufletului nostru sfâşiat de măşti, că să ne aprovizionăm cu feţe noi şi colorate.
Perfecţiunea stă tot timpul în colţul ochilor vopsiţi, căci doar acolo apune ultima speranţă a unei zile de iarnă. Uităm să ne pictăm trupurile cu litere parfumate şi înmiresmate. Acum, mirosul nostru de maşină se împrăştie printre sufletele mici şi mari. Cuvintele noastre stau îngheţate într-un cuib uitat de ochii cerului. De ce ne vindem coastele pentru frumuseţea exterioară? Ar trebui să înţelegem că avem capacitatea de a construi blocuri de cuvinte frumoase, iar mintea noastră e o cameră care de abia aşteaptă să fie descoperită. Dacă nu reuşeşti să o descoperi la timp, caută cheia magică sub preşul uşii tale.
De asemenea, ne vindem sentimentele pure superficialităţii care stă la colţul străzii precum un dealer. Îţi cumpără sentimentele pure şi le vinde umbrelor care respir greu. Te regăseşti? Ştiu că ai făcut asta la un moment dat, dar gândeşte-te că ai făcut o umbră fericită. Ne lăsăm manipulaţi de etnia unei bârfe, iar încrederea moare în chinuri groaznice într-un lagăr. De ce o uităm acolo? E adevărat ca sinceritatea ne-a părăsit, dar pe chipul unei fiinţe minunate, întotdeauna vei găsi sinceritatea printre valurile calde ale ochilor degeraţi. Deşi nu ne mai sincronizăm bine cu tot ce e curat, ceasul nostru intern întotdeauna ne trezeşte la realitate în dimineţile geroase, căci atunci când gerul ne intră sub piele, ne afişăm doar sentimentele proaspete şi tinere, nu cele îmbătrânite şi murdare.
De ce ne înşelăm umbrele care ne iubesc? E ca şi cum am fura toata roşeaţa unui apus de soare şi am ascunde-o într-o eprubetă. Respectul şi bunul simţ dispar atunci când ceasul bate ora 5, căci atunci şoaptele se risipesc în întunericul nopţii, iar pătura tentaţiilor te îmbrăţişează şi te vrăjeşte. Trebuie să avem grijă să nu ne dezamăgim umbrele, căci ele nu ne părăsesc niciodată.
Eu o să mă ascund de voi şi vibraţia zâmbetului meu o voi ţine într-un buzunar. Mi-e frică să mă pierd în întunecimea care vă înconjoară, de aceea vă spun că : atunci când aveţi nevoie de o vorbă aromată voi fi aici, vă voi aştepta să vă umplu inima cu sentimente timide.
