gânduri mătăsoase

Ţi-am agăţat respiraţia în colţul gurii mele,

Aşa cum mi-ai zis,

Ce să fac de acum?

Curăţenie?

Bine, voi arunca fiecare gând murdar,

Fiecare sărut neîngrijit

Şi fiecare regret urât mirositor.

Când te întorci?

Nu mai ştiu unde să mă aşez,

Nu-mi găsesc locul printre hârtiile astea pline de ...

Dorinţele împregnate cu parfum de toamnă dulce,

Printre fluturii care se joacă cu stomacul meu,

Iar eu ţip la ei să nu mai facă atâta deranj pe acolo.

Recunoaşte umbra de care ţi-e dor

Şi întoarce-te pe aceeaşi cărare

Făcută din coji de portocale,

Copaci de tei pe margini

Şi pătată de parfumul buburuzelor -

acel parfum care se răspândeşte în aer când ele fac dragoste.

De asemenea, te rog, ia-ţi în buzunarul drept nişte petale de mac,

Vreau să le simt din nou pe şira spinării

Când mă speli cu ele ca să-mi îndepărtezi dorul.

Vin-o să pui tablouri în ochii mei

Să mă minunez dimineaţa de imaginaţia ta,

Când îmi aduci cafeaua în scoica mea preferată

Şi o ţigară aprinsă între buzele tale.

see you soon

Te-am învelit cu o pătură înstelată,

Ţi-am sărutat ochiul stâng

Şi ţi-am desenat un "noapte bună" pe gât,

norule.

Mi-e dor tine, de cel vechi,

Când închideai fereastra atunci când lacrimile

Ne inundau străzile.

Mi-e dor să mă speli cu umbre din dimensiuni diferite

Şi să mă laşi să visez în faţa oglinzii sufletului tău.

Lasă-mă să mă simt din nou frumoasă

Când mă uit la el.

Acum, ţi-ai închis gândurile într-o valiză neagră

Şi ai uitat de mine,

Fetiţa cu ochii cenuşii şi părul bronzat,

Cea care-ţi asculta fiecare idee pitorească.

Ai uitat că eu deţin polenul florilor în pistruii mei ?

Cred că da, deoarece când te murdăream cu polen pe buze

O ploaie caldă de îmbrăţisări de vară conturate cu răsărituri de august

Îmi mâzgâlea buzele.

Acum, de ce stai întins în patul Lunii singuratice?

Vin-o în braţele mele şi roagă-mă să te dezbrac de beznă

Şi să te înalbesc cu spuma mării

Şi să desenez curcubee cu aromă de scoici.

Fă-ţi curaj, căci să ştii că te voi aştepta mereu

În acel zâmbet din după-amiaza vopsită de pe banca vişinie.

on

Azi noapte am mers într-o excursie

Undeva printre rânduri de demult uitate

Şi ţi-am făcut un sandwich cu iubirea mea caldă

Şi l-ai mâncat cu poftă.

Am ajuns la destinaţie, acolo ne aşteptau gânduri

Cu braţele deschise ne-au primit

Şi zâmbete calde ne-au topit

Uitarea.

Printre rândurile prăfuite de dictando,

Ţi-am gătit o prăjitură de culoarea sângelui,

Cu aroma dulce a amintirilor,

Presărată cu puţin praf de dragoste.

Ca şi băutură, ţi-am preparat un cocktail

Din fructe dulci ale sufletului meu

Amestecate cu puritatea aerului rece de dictando.

Erai fericit, când mă vedeai cum îmi arcuiesc părul prin aer,

În timp ce-ţi găteam ceva.

Am fost egoişti şi nu am împărţit cu nimeni mâncarea noastră,

Ne-am bucurat pe deplin de bună starea din aerul rece.

Cu rochia albă lipită de corp ţi-am spus să fugim la autobuzul gri,

Trebuia să plecăm îndată.

Însă tu vroiai să amesteci în continuare la ceea ce urma să prepar :

Reţeta nemuritoare a fericirii noastre.

Nu vroiai să fugi aşa repede, nu vroiai să mă pierzi

Printre gândurile alea rele şi bune.

Braţul ţi l-am tras cu putere, am reuşit şi am urcat în autobuz.

Am întors capul o clipă şi te-am scăpat,

Te-ai întors la acel vas cu mâncarea specială pentru noi,

Am strigat să vii înapoi şi mi-ai trimis o şoptă:

"Închide ochii şi mă vei simţi întotdeauna în palma ta stângă,

Când ţi-e frică, închide lumina şi deschide ochii,

Voi fi acolo, mereu, lângă sentimentele tale.

Nu-ţi fie frică, voi veni cu trup şi suflet la tine,

Doar ai răbdare, trebuie să gătesc ceva mai întâi."

Am început să ţip, vroiam să sar din autobuz,

Nimeni nu m-a lăsat

Şi cascade de lacrimi sărate au început să-mi inunde obrajii încălziţi

De buzele tale cu aromă de vară.

Mi-e dor şi te rog, întoarce-te, nu mă uita aici, într-un colţ

Al jurnalului tău maro.

Prinde-mă

Încep să cred că m-am pierdut

Printre amăgiri, printre picăturile de ploaie

Dintr-o noapte.

Nu-mi place schimbarea asta bruscă,

Unde Soarele se ascunde de mine

Şi nu mă lasă să-l privesc.

Îmi vreau aripile înapoi,

Ca să pot zbura şi să nu simt nimic,

Nici măcar când esenţele tari mă ţin strâns de mână.

De ce nu mai pot face baie în ceai?

Mi-e frică să stau aici, singură, după un nor de ploaie

Şi să vă privesc pe toţi

Cum vă legaţi mâinile unul de celălalt

Şi cum vă lipiţi buzele şi dansaţi.

Vă rog, să mă ia cineva de aici.

Vreau să mă plimb liniştită,

Fără să mă deranjeze vreun gând,

Fără să fiu stropită cu dezamăgiri.

Îmi vreau aripile, ca să pot sparge picăturile de ploaie

Şi să arunc norul negru într-un curcubeu.

Vreau să privesc cum marea se îndrăgosteşte de mirosul pielii mele.

Şoapta

Mi-ai închis respiraţia în ceasul minţii

Secundele îmi distrug simţurile

Şi încep să înnebunesc când mă pătezi

Cu vise uscate dintr-o mare moartă

Şi uitată de lumea gri.

Mi-ai alintat corzile vocale

Cu fulgerele reci din ochii tăi azurii

Şi apoi m-ai lăsat singură pe o plapumă neagră de catifea

Care avea stele în ţesătură.

Mi-ai lăsat o şoaptă ascunsă într-o adiere a vântului,

Am început să o caut prin munţii incertitudinii,

Petale albe m-au protejat de cuvintele reci ale oamenilor căzuţi

Din lumea asta.

De ce ai fost egoist şi nu mi-ai lăsat nişte semne ?

Acum îmi este frică să calc pe inocenţa sentimentelor răsărite.

Picături albastre se scurgeau din cer

Pe zidurile înalte şi gri.

Când mă împiedicam de o picătură, vocea ţi-o auzeam

Ca la un concert.

Fericirea apărea în faţa mea şi îmi spunea să visez

Că timpul e mereu lângă inima mea de ceară.

M-am pierdut şi am adormit pe o frunză din dantelă roşie

Şi un păianjen care avea chipul tău m-a învelit

Într-o puzderie de culori calde.

Albastru dulce

Ne-am trezit sub atingerea plăpândă a razelor de august,

Printre gene ţi-ai făcut drum spre pupilă

Şi ai început să-mi desenezi pe retină

Imagini senine cu gust de mandarină.

Simţeam cum plutesc deasupra braţelor tale

Şi visam cu ochii deschişi că mă aruncai în petale,

M-ai trezit cu mirosul efemer al cafelei.

Căldura inimii tale îmi intra în suflet

Şi raze de lumină purpurii au căzut în alfabet.

Un concert de gânduri era în interiorul meu

Când îţi simţeam respiraţia pe gâtul meu.

Uşor mi-am desprins câteva litere,

Am început cu O şi imediat mi-ai desenat o atingere

Pe zâmbetul crăpat al chipului meu.

Ne-am parfumat cu roua dimineţii

Şi mi-ai curăţat ochii blândeţii,

Mi-ai păstrat vise printre picăturile de cafea

Şi mi-ai stins coşmarurile în fumul de catifea.

Mi-ai promis că mă vei arunca într-o lume utopică

Unde de fiecare dată ma protejezi cu inima ta atotputernică,

Unde vom locui în stomacul unui fluture

Şi ne vom îndrăgosti sub gânduri imature.

Mi-ai zis că zilnic îmi vei săruta numele

Când vom uita de noi în cearşafurile zgâriate de coridoarele

Ochilor noştrii conturaţi de ale noastre pensoane.

magie

Mă prind uşor de aripile raţiunii

Şi mă despic în două când ating norii

Încărcaţi cu puritate şi adieri nocturne.

O jumătate din mine a picat

Şi a intrat într-un băiat,

Într-un univers paralel

Şi încep să-l caut printe picăturile de ploaie,

Prin mătasea florilor,

Printre atingerile gingaşe ale fluturilor,

Printre notele muzicale ale gândurilor dintr-o vară.

Te-am găsit pe un fir de iarbă,

Jonglând utopia printre degete,

O aruncai în sus şi o prindeai cu sclipirea ochilor tăi.

Bucăţele din sentimentele tale cădeau

Şi fugeau rapid în gândurile oamenilor supăraţi.

Te-am privit o bucăţică de timp,

Când îmi era frig, mă încălzea plapuma nopţii

Pe care tu o făceai să radieze.

Eşti un mic clovn al fericirii,

Jumătate din tine trăieşte în trecut,

Iar cealaltă jumătate, a mea, dansează cu norii supăraţi,

Iei razele de soare şi le păstrezi în inimă,

Te speli în cascadele lacrimilor de bumbac,

Te joci de-a v-aţi ascunselea cu imaginaţia ta printre rânduri,

Şi te simţi minunat când jonglezi şi creezi zâmbete.

Printr-o picătură de ploaie caldă m-ai observat,

Cum te analizam fascinată cu un zâmbet cald pe chip.

M-ai luat pe corzile chitarei şi mi-ai pus întrebări colorate,

Acum tu erai acel micuţ licurici fascinat

Care descoperea o lume radioasă.

Încet, încet m-ai învăţat cum să alint fericirea

Şi mi-ai încuiat fiecare gând pesimist în cartea sufletelor plăpânde.

Acum, împreună ascultăm dorinţele oamenilor

Şi-i ajutăm să privească dincolo de orizonturile gri.

Îmi dai voie să-ţi sărut numele?

În această noapte albă

Ţi-am sărutat numele pătat de iulie,

Ochii îţi tremurau când mi-am aruncat păcatele

Pe orbitele sale.

Ţi-am înăbuşit visările adormite

Cu sărutul scăldat în dorinţe.

Uşor, ţi-am şters fiecare gând negativ

Şi zambete colorate mi-ai lipit pe buze.

Cu ochii tăi înlăcrimaţi, mi-ai fotografiat bătăile inimii

Şi mi-ai băut sufletul albastru.

Rece, mi-ai şoptit poeme azurii la ureche

Şi m-ai rugat să-ţi iau norii din inimă,

Deoarece ştii că am puterea asta.

Ţi-am pus norii la uscat şi inima ţi-am alintat-o cu expresii -

Pe care numai tu le clăteşti cu lacrimile chemărilor tale.

Sufletul ţi-e desenat cu flăcări puternice de dragoste de viaţă.

Umbra ta dispare în lumină

Şi am sperat să-ţi laşi cerneala

Pe buzele crăpate.

Niciodată nu mi-a păsat când o frunză mi se desprindea,

Dar când un nor era rănit mă durea,

Simţeam cum cineva îmi bagă fulgere în inimă

Şi mă simţeam neputincioasă.

Nu puteam să ajung până la cerul întunecat,

Să fur praful stelelor de pe brioşele pufoase ale cerului.

O notă muzicală mă ţinea strâns legată de mâna ta.

Dar acum, am scăpat,

Pot să mă scald în visele nopţii

Şi să-mi clătesc ochii cu limpezimea cerului colorat cu raze.

Şi sper că o să găsesc un fir din cerneala ta pe buzele-mi crăpate.

indeed

Te prind, te scap

Mi-am închis răbdarea într-un plic al cerului

Şi l-am lipit cu praful aerului

Cald al gurii tale.

Respiraţia am lăsat-o să se odihnească pe petale

De ochi înlăcrimaţi şi o să o iau,

Doar atunci când culorile se vor risipi

În oceanul turcoaz făcut din aripi -

Ale umbrelor ce se extaziau

La vederea ochilor ce se desprindeau

De frunzele feţei.

Tot ce vreau e să plutesc pe acest curcubeu

Din cuvinte care au ajuns la apogeu -

Mi-e milă şi le mângâi pielea fină

Şi unsă cu adrenalină.

Mă pierd prin zorii de zi şi mă ascund în cuiburile nopţii

Unde fiecare stea stă şi-mi ascultă dinţii

Conturaţi cu regrete şi sentimente uitate.

Mi-e frică să mă uit în spate

Să-ţi văd chipul din lut

Şi să te salut

Cu lacrimi în ochi, iar tu să dispari

Şi fericirea să fie doar când tu apari

Sub altă formă şi sub un alt răsărit de soare.

Aş vrea să-mi întemniţez literele suferinţei

În abisul neputinţei.

Te rog, întoarce-ţi trupul pe şinele din caramel

Şi lasă-mă să te alint altfel.

Interviu cu alfabetul

Ai un nume tare complicat

Îţi place să fii aşa strigat?

Da, ador asta, deoarece toţi se joacă

Cu literele trupului meu ce se-mbracă

Zilnic cu aromele oraşului nostru.

Îţi place să te împrieteneşti cu rimele?

Desigur, ele sunt străinele

Străzilor din interiorul paradisului meu;

Unde fiecare literă parfumată are un zmeu -

Cred că ţi-ar place şi ţie acolo.

Bei cafea înainte să-ţi îmbraci trupul cu cerneală neagră?

Da, cafeaua îmi mângăie genele şi lumina aprope neagră

A ochilor mei blânzi şi uşori, precum nişte mătase

Ale unor fluturi cu aripi albicioase -

Cafeaua mă face să zbor printre cărţi şi poeme.

Ai iubit vreodată o femeie?

Da, când eram tânăr şi abia întelegeam ce puteri am,

O chema Silabă şi chitara mi-o acordam

Atunci când ea în braţele ochilor mi-a sărit ;

Era frumoasă, atât de fină, precum un nor albăstrit

Al unui cer azuriu şi colorat cu zâmbetul înflorit.

I-am iubit coapsele cu mireasma expresiilor mele

Şi am iubit-o cu adjectivele

Cuvintelor mele - acum ea îşi scaldă părul bălai în spuma

Mărilor părăsite de substantivele pătate de bruma -

Dimineţilor singure.

Acum sunteţi fericit de felul cum ajutaţi lumea?

Cred că da - oamenii au înţeles că eu sunt adâncimea

Inteligenţei lor, tot ceea ce ştiu ei se găsesc pe coapsele corpului meu tocit.

love is a game you say

Te-am închis printre rândurile unei cărţi, am încheiat într-un final capitolul, cel puţin aşa sper. Sper că într-o dimineaţa îţi vei aminti de acest loc şi vei începe să citeşti şi să realizezi nişte lucruri, dacă nu, nu-i problemă, oricum de acum mă voi ascunde complet după umbra unui copac înflorit şi o să încerc să nu te mai privesc.

Astăzi e 3 iulie, se împlinesc 3 luni, din această zi mă voi scălda în frumoasele nopţi, singură şi pe tine te voi alunga într-o gaură neagră ; sper să-ţi iei cu tine şi sentimentele pe care le am faţă de tine. Promit să nu-ţi mai deranjez fereastra cu pietricelele sufletului meu. La revedere, domnule cu pielea închisă.

P.S.Îmi pare rău pentru tot, inclusiv că m-am îndrăgostit de umbra ta - a fost o greşeală.

I miss us

Plutesc pe norul acesta de 90 de zile, te privesc din cer cum schimbi canalul la tv, cum mergi la o bere cu băieţii, cum joci basket, cum îţi bei cafeaua în restaurantul tău preferat, cum iubeşti o ţigară mai mult decât m-ai iubit pe mine, cum îţi continui viaţa într-un globuleţ de sticlă parfumat.

Când văd că te supără cineva, te alin cu o ploaie caldă, ca să-ţi mângâie obrajii trişti şi automat apare un vânt drăguţ în faţa ta, care te trage aşa tare de acei obraji, încât reuşeşte să modeleze un zâmbet cald. Când îţi îndrepţi privirea spre cer, norul meu arde de bucurie şi petale de raze îmi alină trupul - atunci mă simt împlinită, chiar dacă tu nu observi că sunt acolo. Când eşti fericit alături de o fată naturală, mă simt slăbită, dar fericită, pentru că te simţi tu bine.

Acum, te rog, deschide-ţi braţele şi primeşte-mă lângă pieptul tău - vreau să-şi simt bătăile inimii, la fel cum făceam înainte.

I miss the way we never said goodbye

E dimineaţă. Parfumul florilor bronzate de soare mă trezesc. Mâna mi-e amorţită sub capul tău. Cu meticulozitate, mă ridic din pat şi mă duc în bucătărie ca să aranjez frumoasa dimineaţă.

Razele soarelui îmi sărută pupila, iar ochii-mi lăcrimează de fericire. Astăzi se împlinesc trei luni de când te ţin prizonier în mintea mea. Acum ceva timp, am început să jucăm un joc. Am făcut un pariu că tu nu vei găsi luna portocalie a sufletului meu. Ai acceptat.

În ziua în care am luat apusul într-un pahar şi l-am pus pe birou, ţi-am spus că luna o ascund într-un filtru a unei ţigări magice. M-ai crezut, se vedea clar fascinaţia pe lumina din ochii tăi blânzi. Ai început să cauţi luna, nestingherit. De multe ori te întorceai la mine şi mă rugai să-ţi dau un indiciu şi atunci ţi-am spus : " bileţelul caramelizat din piaţa mică a inimii tale, se află printre picăturile îngheţate ale inocenţei tale, acolo, în gara veche, o vei găsi ". Ca un copil, ai început să controbăi orice colţ al lumii. De trei ori erai să te îneci în oceanul sufletelor triste şi o singură dată era să te îndrăgosteşti de prezenţa unei umbre mistice. Simţeai că dacă ai să găseşti acea lună, vei renaşte din propria-ţi cenuşă, pentru că ştiai că acolo vei găsi răspunsurile la toate cugetările tale.

Defectul căutarii tale a fost că niciodată nu ţi-ai controlat inima. Acolo unde un pachet magic se ascundea şi l-ai uitat pe o rază de soare de pe haina mea roşie. Scopul acestui joc a fost să observ câtă ambiţie ai şi câte şanse sunt să lupţi pentru fiinţa mea. Dar la un moment dat, te-ai săturat, nu ai mai căutat, te-ai oprit. Ai venit la mine, dezamăgit şi mi-ai spus " începând de azi, printre lacrimile mele azurii, te închid în pivniţa din sufletul meu. Când voi fi pregătit, te voi scoate şi te voi scălda în aroma lunii tale, îţi promit."

Am avut încredere şi de atunci îţi tot scriu, aşteptând un răspuns, dar probabil eşti prea ocupat cu găsirea adevărului de la baza sentimentelor noastre..

şuviţele coşmarului

Se simte vibraţia privirii tale - cum îmi analizezi suferinţa şi disperarea. Am ameţit de la primul început de vis, de la prima clipire. De când ai plecat, în fiecare sâmbătă leşin de la prima atingere a pânzelor cerului.

Tot timpul e ca un coşmar, dar cumva, are părţile sale frumoase. Eu şi cerul ne iubim sub razele calde ale soarelui şi facem baie împreună, apoi ne ştergem cu puterea culorilor curcubeului din urechea cerului. Stăm tot timpul pe un morman de cutii pe jumătate goale, acolo unde gândurile mele sunt conservate. Câteodată, vântul le descarcă şi le aruncă într-un ocean al uitării - asta se întâmplă când am sufletul încărcat. În fiecare sâmbătă, am impresia că ne întâlnim pentru prima oară - la primul pas al răsăritului, ne întâlnim sub celulele vişinii.

E ciudat să am un astfel de vis, în fiecare minut al sâmbătei, pentru că numai sâmbăta beau frumoasa dimineaţă în ceaşca mea preferată. Întoarce-te în căsuţa inimii mele, promit că zilnic te voi răsfăţa cu mierea de pe buzele mele, cu o baie căldă şi albastră din ochii mei şi cel mai important, cu aerul cald al respiraţiei mele uşoare.

@update

Rupe din tine şi completează-mă,

Aruncă pe mine bucăţi din tine pline de dragoste,

Murdăreşte-mă cu sentimentele tale -

Îţi promit că nu le voi şterge cu buretele!

Îmbracă-mă cu sadism,

Încâlceşte-mi părul cu dorinţele tale!

Încălzeşte-mi gâtul şi urechea

Cu litere pofticioase şi striveşte-mă cu respiraţia ta grea.

Iubeşte-mă sub cearşafurile tale pătate de gândurile mele,

Săruturile tale pătimaşe să-mi rupă buzele.

Ia albastrul ochilor mei şi desenează-mi pe spate

Poemele pe care mi le scrii cu raze de soare.

Stropeşte-mă peste obrajii trandafirii cu utopia inimii tale,

Să simt cât de tare sufletul tău ţipă în gura mea -

Atunci când limbile noastre dansează vals

La lumina lunii sufletelor noastre.

Lasă-mă să-ţi tatuez degetele cu zgârieturile mele,

Atunci când îţi scrii numele cu buzele pe sânul meu drept.

Lasă-mă să desprind din tine picături de culori

Să le adaug în agenda mea

Acolo unde fiecare gând de-al tău îşi face loc prin venele mele

Şi acolo unde fluturii dau petreceri la mine în stomac.

Lasă-mă să-ţi ating cerul ochilor - să simt cât de cald e,

Atunci când îmi şopteşti la ureche silabe sublime

Şi mă acoperi cu o stare de beatitudine...

broken heart

Ţi-am găsit portretul într-un dosar, unde sunt aranjate în ordinea alfabetică, fiecare expresie frumoasă pe care mi-o adresai atunci. Aveai lacrimi în ochi, urmele de creion erau frumos mâzgâlite pe foaia cartonată.

Când ţi-am văzut chipul, lacrimile au început să se risipească precum nişte petale de nuferi albi. Tornade de sentimente îmi distrugeau pupila şi privirea se împăiejeni când am văzut că în zona zâmbetului tău foaia era caldă. Mă lupt cu rana din cutiuţa mea fermecată, acolo unde te-am păstrat şi pe tine. Mă lupt cu fiinţa mea, cu ceea ce simt şi nu pot atinge. De multe ori, în ceea ce îţi adresez, pomenesc de răsăritul de soare aflat pe zâmbetul meu şi ştii de ce? Pentru mine, acel răsărit înseamnă un nou început şi sper că într-o zi îţi vei trimite glasul înmiresmat spre mine ca să-mi şopteşti la ureche : mi-a fost dor de tine!

:missyou:

Dorinţa supremă a fetiţei cu părul bălai e să simtă, din nou, acea legătură printre degetele ei micuţe. Vrea să facă un nou nod, să deseneze o nouă legatură dintre un suflet şi o fiinţă umană. Vrea să alerge din nou cu domnul cu pielea închisă printre rânduri şi să cadă într-un pat pufos, cu capul pe o pernă din amintiri impresionante.

Din păcate, această dorinţă va rămâne agăţată de gulerul cămăşii acelui domn, ca o urmă de ruj neobservabilă.

cenuşiu aproape negru

Lacrimile mele au fugit în palmele tale moi şi stau acolo, se feresc de ochii mei neputincioşi. Ochii şi buzele-mi sunt murdare de cerneala roşie al apusului de soare. Şuvitele roşcate ale apusului îmi mângâie vocea, mi-o calmează cu căldură şi puritate divină.

În ziua în care am furat răsăritul de soare şi l-am ascuns în seiful inimii tale, lacrimile mele au început să curgă necontrolabil şi petele argintii ale cerului cenuşiu îmi desenau coapsele cu cicatrice. Acele semne aveau acelaşi miros ca al trupului tău şi se simţeau la fel de delicat ca şi atunci când ne-am sărutat pentru prima oară şi buzele noastre se lipeau cu afecţiune de februarie. Îţi aminteşti când mă protejai de razele lunii şi priveam cum fulgii de zăpadă făceau dragoste în văzul tuturor?

Acum am înţeles de ce atunci când ne-am întâlnit îmi tremurau aripile ; privirea ta caldă îmi dădea de înţeles că conexiunea noastră va dura până la următoarea ploaie de fulgi.

best of you

Au trecut două luni de când doi norişori s-au despărţit. Puful lor a rămas pe străzile pustii ale oraşului albastru. De ce uităm să visăm cu ochii între deschişi? E aşa frumoasă starea asta, când simţi că eşti împlinit şi persoana de lângă tine îţi atinge sufletul prin cuvinte melodioase.

Cascade de nori întunecaţi se împrăştiau prin oraşul tău alb, îţi pătau lacrimile calde. Prin canale, lacrimile reci ale planetelor mele azurii luminau labirintele ude şi murdare ale sufletului tău uitat de Soare. Când ai declanşat furtuna, literele tale fugeau speriate şi se adăposteau lângă timpanul meu şi-mi alinau durerea. Mă făceau să înţeleg numai ce vroiam eu şi să sper în continuare că într-o zi luminile trenului roşu îmi va lumina din nou trupul îmbrăcat cu nerăbdare şi sentimente pure. Buzele tale tremurau tulburate de valurile lacrimilor mele reci ; te înecam cu dorinţă, speranţă şi visare. Ai încercat să mă îndepărtezi din oraşul tău, dar nu ai reuşit. Întotdeauna filmul tău preferat îmi va mângâia trupul gol lipit de-al tău, în fiecare noapte când stelele iau cina la lumina Lunii.

raze albastre

Cerul vibrează atunci când ai obrajii obosiţi. Câteodată, în nopţile reci, mă rogi să-ţi mângâi obrajii cu apusul meu de soare de pe buzele-mi roşii. Când îţi încălzesc faţa, lacrimile tale reci se scurg uşor pe bulevardele de la colţul gurii tale. Îmi place atât de mult când zâmbeşti ; parcă ai lua luna între dinţi şi zâmbetul tău fosforescent îmi luminează camera. Mâna ta catifelată pătrunde în pupila ochiului meu drept şi-mi calmezi bătăile inimii.

Ţi-ai făcut un obicei în a-mi cânta în fiecare seară ; îmi desenezi urechea cu sunete liniştite. Adori când tremur sub atingerea plăpândă a vocii tale şi îmi înfing unghiile în mâna ta caldă. De multe ori îmi spui că aceste reacţii sunt rezultatul unor sentimente curate. Aş vrea să-ţi spăl obrajii cu albastrul ochilor mei pe vecie; să simţi cât de puternic e contrastul şi să simţi furnicături din cauza nuanţei de albastru.

Câteodată mă întreb : de ce ne-am lăsat sufletele într-un pahar de vin roşu şi amintirile le-am încuiat într-o scrisoare?

Reclamele

În timp ce esenţa albastră a nopţii de vară îmi mângâia corpul, eu mă chinuiam să lucrez la articolul meu. Mă numesc Anne, Anne Pettyfer. Sunt o ziaristă simplă, frumoasă şi destul de modestă. Lucrez la un jurnal online, unde ediţia online a ziarului este prelucrată de către mine şi alţi colegi. În aceşti ani, tehnologia ne-a accentuat pupila. Nu ne mai simţim atât de bine în pielea noastră netedă. De câţiva ani, Preşedintele ţării ne-a impus o regulă strictă : pe tot corpul, mii de desene care să ne reprezinte personalitatea şi hainele să nu mai fie confecţionate, decât pentru animale. Toţi oamenii umblă haotic, dezbrăcaţi pe stradă, acoperindu-se cu tatuaje. E o nouă eră. Moda de acum câteva secole, nu se mai practică – atunci când oamenii iubeau să-şi facă haine, ca să-şi ascunda visele prin buzunare sau să-şi păteze hainele cu sentimente pure şi primăvăratice.

În timp ce fumam din ţigara electrică cu o poftă imensă, mă gândeam intens la tema pe care o am : Reclamele au preluat conduita umană. Sunt de acord. Noi nu mai putem să luăm stelele şi să le aruncăm în ochii oamenilor trişti, nu mai putem lua picăturile de dragoste printre degete, nu mai putem sparge ploaia cu fumul ţigării ş.a. Azi dimineaţă m-am hotărât să discut cu Miss Cat. Miss Cat e o tânăra domnişoară, de numai 6 ani. Ea are grijă tot timpul să arate splendid şi e foarte cunoscută în lume, pentru blana mătăsoasă, genele atent periate şi conturate, ochii verzi ca smaraldul, mustăţile drepte şi picioarele gingaşe. De asemenea, este cunoscută, datorită faptului că lucrează în lumea modei, în rândul animalelor.

În această dimineaţă m-am întâlnit cu domnişoara la o cafenea, la Les deux magots. Un loc unde de fiecare dată, dacă vii devreme, poţi prinde răsăritul într-o ceaşcă de cafea. Cuvintele au început să alunece uşor în conversaţia noastră. Se vedea clar cât de educată era şi cât de mandră era de cariera sa. Cariera sa a început din cauza unei reclame TV, care i-a schimbat viaţa. Era o reclamă facută de o femeie, care vroia un graphic designer. Pe baza talentului său, a ajuns la acest rang. Frumos. La un moment dat, în timp ce îmi povestea bucuroasă despre începuturile carierei sale şi altele, m-am pierdut în oceanul trist din ceaşca de cafea. Mă apucase melancolia. Nu-mi convine deloc situaţia în care specia umană a ajuns la un nivel atât de scăzut, iar animalele sunt supraapreciate. Şi totul a început din cauza unei reclame, un banner blestemat în oraşul nostru parezian. Am fost invitaţi, toţi cei care aveam animale de casă, la un work shop. Din curiozitate, mai mulţi oameni au fost prezenţi la acea adunare. Acolo, nişte oameni de ştiinţă au făcut nişte teste pe animalele noastre. Ele au început să gândească şi să se comporte exact ca oamenii. Primul test, a fost făcut pe o pisică. După ce s-a finalizat testul şi a prins acea gândire umană, a început să ţipe tare : Miiaauu-sunt dezbracată, cum se poate-miaau?! Cu toţii ne-am speriat şi datorită noii puteri din stat, animalele erau cele mai importante, iar oamenii erau inferiori lor – discriminare, defapt schimb de roluri. Acum, mă aflu în faţa acestei pisici, pe care chiar o detest, dar trebuie să câştig ceva bani luându-i un interviu. Într-un sfârşit, am terminat. M-am ridicat subtil de la masă, i-am mulţumit şi fără chef, m-am îndreptat spre casă.

Acum, am scris acest articol, care seamănă mai mult cu o zi normală, dar sper că, anumite persoane să înţeleagă mesajul propriu-zis şi să organizăm o campanie : Stop reclamelor, ele ne conduc viaţa – la propriu !