6

Mirosul frunzelor uscate inca se simte in parul meu.Am mers mult,am cautat mult,dar fara speranta.
Doar soseaua cu un singur sens m-a condus spre acel micut copiloi.M-a invatat multe: sa fiu optimista si sa privesc drept inainte.Privirea lui ma face sa-mi pierd cunostinta si sa uit totul; deveneam fericita.Era obscur si sinistru,dar era frumos prin miscarile si energia lui.Parul negru ca si smoala si acele sclipiri din zambetul lui stramb.Era un omulet simpatic,dar gol pe dinauntru.
Inca mai am in mana biletele;trenul de la 6 dimineata a plecat,eu am plecat.Acum ma imbat cu un pahar de cola si cu muzica stereo.Respir..adorm..