Enemy

Mi se rup gandurile in doua si se duc in diferite locuri ale lumii. Unii oameni se opresc si-mi sterg gandurile cu buzele, apoi merg mai departe; niste adevarati mizantropi.
Sunt inchisa intr-o celula dintr-un spital de boli mintale. Stau si scriu ore intregi diferite ganduri zdrentuite si fara viata. Boala mea mintala e psihoza maniaco-depresiva, sunt aruncata intr-un delir generalizat si incerc sa caut o cale de iesire. Eu sunt ferm convinsa ca pot zbura si ca eu va dau voua cuvintele ca sa vorbiti. Nu pot accepta idei realiste, ci doar alea fantastice.
Acum ceva timp vroiam sa fug departe de lumea asta, undeva unde e pustiu, undeva unde e noapte tot timpul, unde ploua doar din ochii mei si din cer cad tigari Blackstone. N-am reusit, nu mi-am indeplinit visul, insa am ajuns intr-un loc unde zambetele se vindeau la 5 lei bucata si cuvintele erau aruncate si reciclate. Oamenii de acolo nu dialogau; comunicau prin limbajul trupului si erau fericiti.
Dar..cand ziua se ascundea si aparea minunata perdea neagra cu stele si o luna mirifica, era infricosator. Gandurile urlau si cutreierau casele oamenilor si erau chinuiti si luati prizonieri. Vantul era de partea lor, lua oamenii si ii ducea spre un loc unde erau diferite lagare de concentrare, acolo isi gaseau sfarsitul, iar cand ziua aparea, toata distopia disparea.
Am fugit mai departe, mi-era frica de acel loc si am ajuns in spitalul acesta. Spitalul era renumit, pentru ca aici visele erau transformate in fluturi, zidurile erau doar niste umbre, iar oamenii erau doar niste papusi cu sentimente impaienjenite.
Imi place locul asta, aici simt ca-mi pot construi o lume a mea, unde eu controlez totul si alung tacerea din sufletele oamenilor.

Deep inside

Mainele noastre se impleticesc, la fel cum fac firele noastre de par.
Incerc sa iti fur silabele si sa le pun in buzunar, la pastrare, dar nu pot, nu ma lasi.
Ma certi si ma bati cu sarutari, la fel cum fac si papucii nostrii..ce frumosi is.
Te-ai intrebat vreodata de ce de fiecare data cand noi doi ne sarutam, papucii nostrii se iubesc si ei?
Fac si ei asta, pt ca iubirea se prelinge pe corpurile noastre si pateaza papucii cu picaturi mici de dragoste.
Imi place atunci cand iti las urme de ruj pe camasa, te murdaresc cu o culoare vie si ramane acolo, astfel incat gandurile tale sa se duca mereu la mine cand vezi pata aia.
Ne dezbracam de suflet, atunci cand facem dragoste si ramanem blocati in vid.
Toate particulele de fericire danseaza in jurul nostru atunci cand ne intalnim si ne lovim cu buzele si ne lasam amprente.
E ca un fel de ritual, in fiecare seara trebuie sa numaram liliecii, pentru ca ei fac parte din noi, din acea bucatica intunecata care se pastreaza in interiorul nostru.

Feelings

Imi arunci stropi de lumina pe pupila si apoi ma orbesti cu zambetul tau. Buzele tale fine imi crapa obrazul la atingerea lor, dar nu simt durere, ci pasiune. Desi pare un sarut banal pe obraz, eu-l consider foarte dulce, fin si subtil.
Mi-ai rupt cuvintele si mi-ai pus timbru pe gura, ca sa nu mai vorbesc, ci doar sa ma misc. Cu cat tremuram mai mult, cu atat iti aratam cat de mult imi place ce-mi zici. Daca stateam inlemnita, insemna ca nu-mi pasa. Firele mele de par, erau arse de bricheta ta verde si pe spate eram zgariata de unghiile tale ascutite, astfel incat picaturile de sange se prelingeau pe corp. Ma devorai intr-un sens foarte tandru si brutal, in acelasi timp.
Desi mi-ai alungat umbra, eu traiam in bratele tale. Pentru mine, simpla ta atingere imi dadea viata si energie. Degetele mele erau mancate pe jumatate de dintii tai stralucitori si albi. Ciudat, nu ma durea deloc, din contra, imi placea mult cum imi mancai corpul, ma simteam speciala..

Eu

Gesturi subtile si pline de inocenta, numai tu mi le citesti. Sunt ca o carte deschisa, dar doar unii stiu sa-mi citeasca randurile, doar unii ma inteleg.
Deseori am cuvinte foarte abstracte, ba chiar inventate de mine prin acele randuri, dar daca ai sta si le-ai analiza le-ai intelege perfect. Eu am nevoie de un om care stie sa-mi dezlege metaforele si sa le inteleaga, astfel incat sa stie cum sa se comporte cu mine.
Uneori stau si ma gandesc, cum poate un om sa se cunoasca foarte bine din toate punctele de vedere? Mi se pare imposibil, mi se pare absurd sa spui acest lucru, pentru ca nimeni nu stie ce sta ascuns in interior si asteapta sa iasa si sa se faca cunoscut.
Din punctul meu de vedere, nu ma cunosc, sunt doar un copil care stie doar elementele de baza legate de mine si imi place cand descopar alte lucruri mult mai interesante.
Visele..visele sunt cele care ma fac sa ma cunosc mai bine, sa-mi cunosc Eul.

Empty

Noi suntem victimele propriei noastre dorinte. Ne ucidem interiorul incetul cu incetul, pana cand nu ramane nimic. Fiecare bucatica din noi cade pe strazile aglomerate, zilnic, fara sa ne dam seama ca ne pierdem. Sunt prizonierii propriilor noastre vicii si sentimente. Doar muzica ne sparge monotonia zilnica si ne conduce spre un alt taram salbatic.
Dorintele si nevoile noastre sunt imense, incat uneori nu le putem atinge nici macar cu varful degetelor; n-avem puterea de a conduce. Corpurile noastre sunt niste masini de ucis lucruri ireale; acele spirite vii care traiesc si se hranesc cu sufletul nostru. Cand ne vom opri sa ne omoram interiorul si sa privim inainte si sa lasam trecutul in pace?
Niciodata, pentru ca avem un orgoliu puternic si suntem condusi de puterea aia oribila a incapatanarii ---> mama tuturor rautatilor.

Episode 1

Mi-ai rupt buzele cu unghiile tale. Adunai sangele si-l beai cu pofta. Eu ti-am scos culoarea ochilor tai si am baut-o, am simtit cum ma ametesc, ma imbat cu privirea ta...acea privire care tot timpul ma ducea intr-o alta lume. Ne drogam .. tu cu buzele, eu cu ochii tai.
Hainele noastre erau rupte si aruncate pe podeaua din camera gri. Pielea noastra catifelata era acum manjita de sangele nostru rosu aprins.
Daca ne-ar fi vazut cineva, ar fi crezut ca suntem niste creaturi..niste canibali care se hraneau cu dragoste..


Dar ...... schhhh ..... nimeni nu stie asta, e secretul nostru...!