Non


M-am saturat sa astept pe bordura asta trenul care ma duce spre lumea viselor. De ce nu mai vine odata? Stau aici, fumez de ore intregi Black Stone si beau visinata asta dulce si tare in draci. Singurul lucru care vine o data pe zi si se tranteste brutal de fata mea, sunt ziarele murdare si aruncate de niste oameni obisnuiti si fara griji. Nu stiu cum ajung ziarele astea in fiecare zi la mine, la aceeasi ora fixa. Eu sunt destul de departe de civilizatie, undeva pe la marginea orasului prafuit.
De ce nu vine odata nenorocitul ala de tren? Vreau sa ajung mai repede in lumea viselor mele, pentru ca stiu ca va fi un loc impartit in mai multe categorii : locuri perverse pline de evenimente erotice, locuri artistice pline de evenimente profunde, locuri metafizice pline de lucruri utopice si locuri speciale pline de fericirea absoluta. Stiu ca in lumea asta, nu m-ar astepta monotonia, m-ar astepta ceva absolut genial construit de imaginatia mea bolnava. Adica, daca stau bine si ma gandesc, m-as duce in propriul meu oras, frumos si plin de cartiere mirifice.Da, frate !
Banuiesc ca multi ar vrea sa locuiasca in orasul asta, nu? Dar nu puteti, pentru ca asta e lumea mea, ha ha!
Oups, am ramas fara visinata..iar eu incep sa delirez si sa cad precum un bolovan in adancul sufletului meu, pentru ca ma gandesc aiurea la fel si fel de lucruri..si lucrul care ma macina cel mai mult e ASTEPTAREA ! Nu mai am rabdare,vreau sa vina trenul ala odata! Ok, cineva trebuie sa-mi auda gandurile si sa fuga repede la gara si sa le spuna sa se grabeasca, nu? Ei bine, cand voi stinge tigara asta, vreau sa apara trenul.
3..2..1...ciu-ciu..here you are!

Defapt..stiti cum am ajuns? E atat de simplu..am adormit, din cauza alcoolui..In fiecare zi m-am inecat in alcool si apoi am vazut trenul ala si am urcat.

Un comentariu:

Umbra mea:) spunea...

Cred că fiecare avem lumea noastră "de cristal", îmbibată cu aromele iubite. Şi eu aştept într-o gară erodată de timp,un tren menit să mă "salveze", ducându-mă într-o lume "dulce"...Un tren cu întârzieri seculare...


Nu ştiu dacă mă înţelegi. Poate nici eu nu te înţeleg.:)


Cred că era mai simplu dacă ziceam că ai scris frumos şi că mă regăsesc în relatarea ta. Dar, ca de obicei,îmi place să mă complic...