we

Suntem blocaţi într-un suflet de sticlă, înconjuraţi de fericire parţială. Atunci când suntem nefericiţi, şoaptele ne conduc spre uitare, în neant, unde gândurile noastre sunt aruncate într-un ocean infinit.

Ne îndulcim cu albastru marin şi ne îmbrăcăm cu beatitudine efemeră. Nu uităm niciodată să ne împletim mâinile atunci când ne este frig sau când noaptea ne acoperă cu întunecimea ei. Sunt dependentă de mirosul dulce-acrişor al sufletului tău, deoarece zilnic mă ajută să uit de problemele mele cotidiene şi stresul îl închizi într-o cutiuţă de catifea. Muzicalitatea afecţiunii noastre ne ajută să ne mişcăm cu paşi mici, dar mari spre o stare de imponderabilitate, deoarece gravitaţia din mintea noastră se risipeşte atunci când cuvintele aromate intervin în sens contrar. Te ador, căci ai grijă să nu-ţi uit literele sub pernă şi mi le pui, în fiecare dimineaţă, în cutiuţa mea fermecată. Magia zâmbetului tău mă ajută să am încredere în umbre noi şi să-mi construiesc propriul Eu. 

Datorită ţie, lacrimile sunt şi ele fericite şi au fugit în ţările calde şi m-au abandonat în braţele tale. Deşi trupul tău nu este lângă mine, iar vocea nu ţi-o pot auzi, mă simt în siguranţă, căci energiile pozitive pe care mi le trimiţi mă fac să uit puţin de acest aspect şi reuşeşti să alungi singurătatea. 

Nu pot spune că suntem înconjuraţi de fericire absolută, căci nimic nu e perfect, dar putem transforma, câteodată, modul imperfect în mai mult ca perfect. Verbul care ne controlează este "a iubi". El este zeul suprem din această lume înconjurată de sticlă şi-mi convine. 

Asta e tot ce mi-am dorit. 

Îţi mulţumesc!