Mă scufund într-un acvariu cu păcate -
Mici, mari, dar cu aceeasi capacitate
De a-mi rupe pânzele ale unei nopţi.
Mă grăbesc să ajung la mal, să vă arunc pe toţi
Cei care mă mâzgâlesc pe faţă când se uită la mine,
Când trec pe lângă mine, pe stradă, şi-mi arunc priviri asasine.
Norii îmi spală trupul sărat,
Frunzele galbene îmi încălzesc sufletul dezmembrat,
Fluturii îmi trezesc ochii devreme,
Iar buburuzele mă învelesc cu poeme.
Ştii cine se află în peştera aia?
Gândul tău magic pe care l-a ars ploaia,
Pentru că l-ai uitat într-un buzunar murdar.
Şi ai uitat să legi literele din abecedar
Ca să ne mai citim prin scrisorile îndrăgostite.
Acest acvariu este al tău - apucă-mă de sentimentele amorţite
Şi aşează-mă pe umărul tău, te rog, domnule.
Vreau să-mi spăl Păcatele cu majuscule.
Mi-e frică să mai stau aici, să-mi aud sufletul ţipând,
Să simt norii cântând -
Melodiile noastre de mult lăsate în Gând.
Dacă vrei să mă ţii prizonieră pe aici
Vin-o, te rog, dimineaţa, ca să-ţi simt paşii liniştiţi
Apropiindu-se încet de umbra mea - Ia ghici !
Mi-e dor de tine, domnule Vino Pleacă Aici !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu