Sentimente albastre


Scriu despre tine,
La fiecare bucăţică de stradă,
Mă aşez pe o melodie,
Şi printre versuri şi cadenţe, zâmbesc -
Căci fluturii îmi dirijează stiloul
Şi ei scriu în locul meu ce simt.
Eu n-am puterea, ei au control asupra minţii.
Astăzi, spre exemplu,
Când ploaia s-a oprit ai apărut,
Zgribuleai de frig, prin mulţimea de picături de ploaie -
Abia ţi-ai făcut loc printre ele.
Ecoul zâmbetului meu se auzea
Răsunând în adâncul sufletului,
Unde palpitaţiile inimii tremurau de emoţie
Pe o bancă veştejită.
Parfumul vocii tale mi-a intrat în haine,
Cuvintele ieşeau fără să le pot controla,
Nu puteam să-mi ascund emoţiile,
Erau pe entuziasmate de prezenţa ta.
Cu puterea inimii tale pure,
Mi-ai luat fiecare gând negru
Şi picăturile de ploaie ne-au ocolit -
Din când în când ne mai îmbrăţişa vântul.
Şi am fugit, trebuia să mă calmez,
Iar tu, ai rămas cu gândurile pe buze
Fără ca eu să-ţi spun ceva.

Ia-mă din lumea asta şi arată-mi sentimentele,
vreau să le cunosc mai bine.

nonsens


Mi-ai luat gândurile toamnei
Şi m-ai îmbrăţişat într-o mare albastră,
Ochii, mi-ai împăiejenit
Şi cu şoapte zaharisite m-ai învelit.
Timpul s-a oprit la semafor, ne aşteaptă pe noi,
Să trecem strada profană,
Să cădem într-un amalgam de prologuri fără sfârşit,
Să ne călcăm gândurile fără sens,
Să vorbim coerent cu..
Zâmbetul -
Care e întotdeauna de partea noastră.
Timbrul vocii tale îmi ţinea trează inima
Şi vorbea cu ea, la un ceai de cuvinte aromate.
Ţine-mă aşa şi trezeşte-mă când fulgii vin.

Scurt şi de lungă durată.

Încălzeşte-mi mâna dreaptă


Raze încălzite de cearcăne ferite,
Uitate de ..... UITE!
Zile toride! Sunt în aşteptare,
În abisul din depărtare.
Se ascund printre orizonturile gri,
La polul unde scrii, poeme şi nostalgii,
Despre sentimente purpurii...
Ia-mă de mână, apucă-mă de furtună,
Nu-ţi fie frică, iubirea noastră e algebrică,
Sau aritmetică, după cum vrea acustica.
Euforica ta dragoste, ascunsă printre mătase,
Nu o împărtăşeşti, atunci când cerşeşti,
Atenţie estetică, de tip angelică.
Te ordonezi, te aranjezi,
După nori te ruşinezi, când în braţele tale mă aşez.
Să-ţi sărut liniile palmelor - bulevardele alchimiştilor.
Şi-ţi întinzi sufletul şi-mi creezi amuzamentul,
De care am atâta nevoie, iar tu mi-l dai de bunăvoie.
Cu fluturi mă hrăneşti, iar tu mă doreşti,
Trup şi sentiment, cu tine într-un angajament.
Tu să fii un absolvent, iar eu un elev absent.