gânduri mătăsoase


Ţi-am agăţat respiraţia în colţul gurii mele,
Aşa cum mi-ai zis,
Ce să fac de acum?
Curăţenie?
Bine, voi arunca fiecare gând murdar,
Fiecare sărut neîngrijit
Şi fiecare regret urât mirositor.
Când te întorci?
Nu mai ştiu unde să mă aşez,
Nu-mi găsesc locul printre hârtiile astea pline de ...
Dorinţele împregnate cu parfum de toamnă dulce,
Printre fluturii care se joacă cu stomacul meu,
Iar eu ţip la ei să nu mai facă atâta deranj pe acolo.
Recunoaşte umbra de care ţi-e dor
Şi întoarce-te pe aceeaşi cărare
Făcută din coji de portocale,
Copaci de tei pe margini
Şi pătată de parfumul buburuzelor -
acel parfum care se răspândeşte în aer când ele fac dragoste.
De asemenea, te rog, ia-ţi în buzunarul drept nişte petale de mac,
Vreau să le simt din nou pe şira spinării
Când mă speli cu ele ca să-mi îndepărtezi dorul.
Vin-o să pui tablouri în ochii mei
Să mă minunez dimineaţa de imaginaţia ta,
Când îmi aduci cafeaua în scoica mea preferată
Şi o ţigară aprinsă între buzele tale.


see you soon


Te-am învelit cu o pătură înstelată,
Ţi-am sărutat ochiul stâng
Şi ţi-am desenat un "noapte bună" pe gât,
norule.
Mi-e dor tine, de cel vechi,
Când închideai fereastra atunci când lacrimile
Ne inundau străzile.
Mi-e dor să mă speli cu umbre din dimensiuni diferite
Şi să mă laşi să visez în faţa oglinzii sufletului tău.
Lasă-mă să mă simt din nou frumoasă
Când mă uit la el.
Acum, ţi-ai închis gândurile într-o valiză neagră
Şi ai uitat de mine,
Fetiţa cu ochii cenuşii şi părul bronzat,
Cea care-ţi asculta fiecare idee pitorească.
Ai uitat că eu deţin polenul florilor în pistruii mei ?
Cred că da, deoarece când te murdăream cu polen pe buze
O ploaie caldă de îmbrăţisări de vară conturate cu răsărituri de august
Îmi mâzgâlea buzele.
Acum, de ce stai întins în patul Lunii singuratice?
Vin-o în braţele mele şi roagă-mă să te dezbrac de beznă
Şi să te înalbesc cu spuma mării
Şi să desenez curcubee cu aromă de scoici.
Fă-ţi curaj, căci să ştii că te voi aştepta mereu
În acel zâmbet din după-amiaza vopsită de pe banca vişinie.

on



Azi noapte am mers într-o excursie
Undeva printre rânduri de demult uitate
Şi ţi-am făcut un sandwich cu iubirea mea caldă
Şi l-ai mâncat cu poftă.
Am ajuns la destinaţie, acolo ne aşteptau gânduri
Cu braţele deschise ne-au primit
Şi zâmbete calde ne-au topit
Uitarea.
Printre rândurile prăfuite de dictando,
Ţi-am gătit o prăjitură de culoarea sângelui,
Cu aroma dulce a amintirilor,
Presărată cu puţin praf de dragoste.
Ca şi băutură, ţi-am preparat un cocktail
Din fructe dulci ale sufletului meu
Amestecate cu puritatea aerului rece de dictando.
Erai fericit, când mă vedeai cum îmi arcuiesc părul prin aer,
În timp ce-ţi găteam ceva.
Am fost egoişti şi nu am împărţit cu nimeni mâncarea noastră,
Ne-am bucurat pe deplin de bună starea din aerul rece.
Cu rochia albă lipită de corp ţi-am spus să fugim la autobuzul gri,
Trebuia să plecăm îndată.
Însă tu vroiai să amesteci în continuare la ceea ce urma să prepar :
Reţeta nemuritoare a fericirii noastre.
Nu vroiai să fugi aşa repede, nu vroiai să mă pierzi
Printre gândurile alea rele şi bune.
Braţul ţi l-am tras cu putere, am reuşit şi am urcat în autobuz.
Am întors capul o clipă şi te-am scăpat,
Te-ai întors la acel vas cu mâncarea specială pentru noi,
Am strigat să vii înapoi şi mi-ai trimis o şoptă:
"Închide ochii şi mă vei simţi întotdeauna în palma ta stângă,
Când ţi-e frică, închide lumina şi deschide ochii,
Voi fi acolo, mereu, lângă sentimentele tale.
Nu-ţi fie frică, voi veni cu trup şi suflet la tine,
Doar ai răbdare, trebuie să gătesc ceva mai întâi."
Am început să ţip, vroiam să sar din autobuz,
Nimeni nu m-a lăsat
Şi cascade de lacrimi sărate au început să-mi inunde obrajii încălziţi
De buzele tale cu aromă de vară.
Mi-e dor şi te rog, întoarce-te, nu mă uita aici, într-un colţ
Al jurnalului tău maro.

Prinde-mă


Încep să cred că m-am pierdut
Printre amăgiri, printre picăturile de ploaie
Dintr-o noapte.
Nu-mi place schimbarea asta bruscă,
Unde Soarele se ascunde de mine
Şi nu mă lasă să-l privesc.
Îmi vreau aripile înapoi,
Ca să pot zbura şi să nu simt nimic,
Nici măcar când esenţele tari mă ţin strâns de mână.
De ce nu mai pot face baie în ceai?
Mi-e frică să stau aici, singură, după un nor de ploaie
Şi să vă privesc pe toţi
Cum vă legaţi mâinile unul de celălalt
Şi cum vă lipiţi buzele şi dansaţi.
Vă rog, să mă ia cineva de aici.
Vreau să mă plimb liniştită,
Fără să mă deranjeze vreun gând,
Fără să fiu stropită cu dezamăgiri.
Îmi vreau aripile, ca să pot sparge picăturile de ploaie
Şi să arunc norul negru într-un curcubeu.
Vreau să privesc cum marea se îndrăgosteşte de mirosul pielii mele.

Şoapta


Mi-ai închis respiraţia în ceasul minţii
Secundele îmi distrug simţurile
Şi încep să înnebunesc când mă pătezi
Cu vise uscate dintr-o mare moartă
Şi uitată de lumea gri.
Mi-ai alintat corzile vocale
Cu fulgerele reci din ochii tăi azurii
Şi apoi m-ai lăsat singură pe o plapumă neagră de catifea
Care avea stele în ţesătură.
Mi-ai lăsat o şoaptă ascunsă într-o adiere a vântului,
Am început să o caut prin munţii incertitudinii,
Petale albe m-au protejat de cuvintele reci ale oamenilor căzuţi
Din lumea asta.
De ce ai fost egoist şi nu mi-ai lăsat nişte semne ?
Acum îmi este frică să calc pe inocenţa sentimentelor răsărite.
Picături albastre se scurgeau din cer
Pe zidurile înalte şi gri.
Când mă împiedicam de o picătură, vocea ţi-o auzeam
Ca la un concert.
Fericirea apărea în faţa mea şi îmi spunea să visez
Că timpul e mereu lângă inima mea de ceară.
M-am pierdut şi am adormit pe o frunză din dantelă roşie
Şi un păianjen care avea chipul tău m-a învelit
Într-o puzderie de culori calde.

Albastru dulce


Ne-am trezit sub atingerea plăpândă a razelor de august,
Printre gene ţi-ai făcut drum spre pupilă
Şi ai început să-mi desenezi pe retină
Imagini senine cu gust de mandarină.
Simţeam cum plutesc deasupra braţelor tale
Şi visam cu ochii deschişi că mă aruncai în petale,
M-ai trezit cu mirosul efemer al cafelei.
Căldura inimii tale îmi intra în suflet
Şi raze de lumină purpurii au căzut în alfabet.
Un concert de gânduri era în interiorul meu
Când îţi simţeam respiraţia pe gâtul meu.
Uşor mi-am desprins câteva litere,
Am început cu O şi imediat mi-ai desenat o atingere
Pe zâmbetul crăpat al chipului meu.
Ne-am parfumat cu roua dimineţii
Şi mi-ai curăţat ochii blândeţii,
Mi-ai păstrat vise printre picăturile de cafea
Şi mi-ai stins coşmarurile în fumul de catifea.
Mi-ai promis că mă vei arunca într-o lume utopică
Unde de fiecare dată ma protejezi cu inima ta atotputernică,
Unde vom locui în stomacul unui fluture
Şi ne vom îndrăgosti sub gânduri imature.
Mi-ai zis că zilnic îmi vei săruta numele
Când vom uita de noi în cearşafurile zgâriate de coridoarele
Ochilor noştrii conturaţi de ale noastre pensoane.